În vremuri de război

 ”Ca să nu plâng, eu râdeam...”

                        Lesia Ukrainka

Esther Perel did NOT ruin my life

De când am descoperit activitatea lui Esther Perel, am învățat foarte multe lucruri importante. În special să pun întrebări potrivite. 

După cum spune ea însăși (aprox.): ”You know a question is good when it has several answers”.

Iar întrebarea decisivă din partea ei, care a rămas cu mine este: 

”Do you want to be right or do you want to be happy?”

De aici și pornește blândețea cu care să ne tratăm pe noi înșine și pe cei apropiați. 

A song of lament

Acest cântec de lamentare îl ascult măcar o dată pe săptămână de jumătate de an. 

Alexandra Blakely - Open

Fiecare vers este important și încărcat cu sens, însă acest fragment m-a atins cel mai mult la prima audiție. 
Recomand.

...Grief is a form of worship,

praising that which we love

for there is no love 

that does not contain loss

and everything we love,

we will lose...

Să ne auzim cu bine. 

Brusc!

Începem anul în forță, deși deja e aproape sfârșitul lui februarie. Dar ce mai contează, dacă sunterm puși pe treabă?

Ucraina luptă. Pe toate fronturile. 

Un gând la sfârșit de an

Anul acesta a fost foarte intens emoțional. Greu, de fapt. 

N-am făcut multe pentru alții, deoarece am fost ocupată cu propia mea recuperare. Tot ce presupune asta. Ca rezultat, s-a schimbat totul în atitudinea mea față de lume și, cel mai important, față de mine însămi. Văd clar. Știu unde mă aflu și știu ce vreau. Știu ce nu vreau. Am învățat să nu mai tolerez ceea ce demult trebuia să alung din viața mea. Respir ușor. 

Unele ramuri uscate au căzut. În locul lor au crescut flori cărnoase. 

I know my village. I do not carry this all alone. 

Celor ce trec pe aici le doresc pace interioară și luciditate în anul care vine. Ceea ce duc și eu cu mine mai departe. 

Bless your heart, y'all!

  

Where Have All the Flowers Gone?

Dacă nu mă uitam la filmul Bugonia (recomand) azi, nu îmi mai aduceam aminte despre Marlene Dietrich și cântecul acesta! 2008 a fost anul când am făcut cunoștință mai aproape cu melodiile interpretate de marea actriță. Where Have All the Flowers Gone? - una dintre preferatele mele. Atunci a fost pe repeat săptămâni la rând. Varianta în germană tot îmi este dragă. Anii ce au urmat rarerori am revenit la Marlene Dietrich. Iar azi dintr-odată atâtea amintiri. Și Mariza tocmai intrase în viața mea... În acest videro îmi place că spune despre autorul cântecului, Peter Seeger.

"Love after Love" by Derek Walcott (read by Helena Bonham Carter)

Am ajuns să înțeleg că exist și sunt îndeajuns. Nu pentru alții, ci pentru mine însămi. Călătoria a fost anevoiasă. Dar a meritat. Iar poezia asta doar îmi confirmă că sunt pe calea cea bună. Și a venit la momentul cel mai potrivit.

Octombrie în stil brazilian

De aici a pornit iubirea mea pentru portugheza braziliană. Apoi și pentru jazz-ul brazilian. Datorită bunei mele prietene, Maria. Caetano Veloso - Billie Jean

Ziua de azi începe așa

Closeness Lines Over Tine by Olivia de Recat

 

#stayhome

Dragi prieteni din Romania,

Sper din tot sufletul ca sunteti bine. Eu sunt bine si toata familia mea e bine. Stam acasa. Ne spalam pe maini si purtam masti, daca iesim afara cu treburi (impus de conducerea statului).

Noi acasa in fiecare zi urmarim stirile la Radio Romania Actualitati si stim care e situatia cu coronavirusul la voi. La noi e mai putin grav, de trei ori mai putin grav, numai 156 cazuri as of today. Dar focarul cel mai mare e la noi in Cernauti. Si totul a inceput din cauza ca unii oameni s-au intors din tarile europene, unde epidemia era in plina desfasurare. De fapt, in Ucraina abia acum totul incepe. Tara nu este pregatita in masura pentru asta, dar speram la mai bine.

Carantina pana in 24 aprilie si situatie de urgenta in toata tara, asa acum sunt treburile la noi.

Va rog, stati in casa, nu iesiti, decat daca e urgent (cumparaturi, farmacie, munca, stiti voi). Spalati-va pe maini si de dorit purtati masca. Nu ignorati. Stiu ca stiti toate astea, pentru ca va stiu destul de bine si sunteti constienti, stiu asta, dar...

...dar, si pastrati-va calmul. Nu va panicati, pentru ca panica ucide mai repede decat coronavirusul. Se va termina asta tot si the world va reveni la normal. Doar ca vreau sa va stiu pe toti voi in siguranta, pentru ca asta e important pentru mine.

Va imbratisez cu..., stati, nu va imbratisez..., ci I'm sending you a social distance hug!

Stay home, stay safe.

Cu mult drag de tot,
Aliona

PS: Daca e posibil, dati un semn de viata la alionadovghei@yahoo.com.

36 and still counting...

Azi intalnesc a 36-a toamna din viata mea. Nu e mult, dar nu e nici putin. Ma bucur ca pot imparti aceasta zi cu dragii mei prieteni. Va imbratisez pe toti!

Cu drag,
Aliona

Grai volocean (anul 2008)

Dragi prieteni, va ofer un text scris de mine acum 10 ani. Atunci ma aflam la Timisoara si cu dor de casa am scris acest text in grai volocean. Volocean - de la satul in care m-am nascut, Voloca (sat romanesc cu denumire romaneasca, de la rom. vlah). Sunt niste amintiri din copilarie. Textul este neterminat, dar si dupa 10 ani n-am revenit la el, din pacate... 

Va doresc lectura placuta! Sa nu va impleticiti limba citind :))). 

Help received

In legatura cu postarea de dimineata.

Am primit ajutor. Multumesc, V.! Si multumesc tuturor care m-au contactat sa-mi ofere ajutorul lor.

Sa stiti ca tin la voi. Si in taina mare sau nu prea va spun ca in Ucraina am 2 prietene, n-as spune ca mi-s foarte apropiata eu cu ele..., una din Cernauti si una din alt oras. In rest, amici si cunostinte. Adica oameni cu care NU iesi la o cafea. Dupa cum intelegeti si vreau sa stiti majoritatea, prieteni dragi ai mei, va aflati in Romania, in diferite orase. Asa inseamna ca a trebuit sa fie. Si stiu ca-mi sunteti de nadejde. Si nu sunteti o suta, dar mai multi ca in Ucraina totusi. Majoritatea va cunoasteti intre voi, desi eu nu v-am adunat niciodata impreuna.

Daca va mirati de ce si cum va vine notificarea de pe blogul meu. Raspund: eu am setat e-mailurile voastre ca sa primiti aceste notificari. Din cate stiu blogul meu nu-l citeste nimeni, in mare parte pentru ca nu-l promovez, si in genere postez foarte rar, si doar aceea ce as vrea sa impart cu voi. Atat. Sper ca nu va suparati...

Am inceput cu multumiri, termin cu ganduri bune pentru voi. De aceste Sarbatori. De aceste zile grele pentru Romania. Si in general.

Va pup si va imbratisez cu drag!
A voastra forever,
Aliona

Help needed, please

Dragi prieteni, imediat ceam scris postarea anterioara, am fost internata in spital cu pneumonie focala pe stanga. Dupa o saptamana de antibiotice si alte pastile tratamentul nu a aratat niciun rezultat. Urmeaza inca trei zile de antibiotice si tomografia la plamani. Tomografia contra cost. Problema mea e ca azi plstesc chiria, maine fac si platesc tomografia. Si raman fara bani. La sfarsitul lunii nu am cu ce imi plati cheltuielile, iar pana in data de 7.01.2018 nu o sa am niciun venit. Din cauza internarii nu sunt la job, cica am concediu medical, care nu este platit (!). Adica de la job nu am niciun leu daca nu sunt acolo, iar eu de mai mult de o saptamana sunt in spital. Si sa dea Dumnezeu sa se rezolve problema pana in anul nou... Daca tomografia va fi buna. Daca nu, nu stiu... 

Mi-e rusine sa ma adresez voua, dragi prieteni, dar nu mai am de unde imprumuta bani. Am nevoie de maximum 100 de euro. Nu mai mult. Deja am datorii de 250 dolari, nu stiu din ce sa traiesc pana in ianuarie. Banii ii pot intoarce, ca jobul imi permite. Doar ca unica conditie este sa fiu la job, insa eu sunt in spital. 

Daca ma puteti ajuta, o sa va fiu recunoscatoare. Si o sa va intorc datoria. Dar probabil ca sunteti in prag de Sarbatori nu aveti si voi de unde. Va inteleg. 

Oricum ar fi, va multumesc anticipat! 

Merry Christmas 

(not that merry to me thou)

Iarasi un nou inceput...

De 3 saptamani de cand am un job nou. Traduceri nu mai fac. Acum sunt operator-consultant intr-un call-center. Pentru inceput totul e bine. Mai departe vom vedea. Dar cel mai mult imi place ca m-am mutat la oras intr-un sfarsit. Si am inchiriat la un pret acceptabil o garsoniera chiar in centrul orasului, asa cum mi-am dorit dintotdeauna. Unicul meu scop la jobul acesta este sa castig bani ca sa am cu ce imi face cetatenia romana. Atat. Ca deoarece deja de 7,5 ani vreau sa revin la Timisoara, dar se pare ca tot nu era si nu era timpul potrivit. 

Dragi prieteni, va doresc Sarbatori fericite, ca-s aproape. Si multumesc ca-mi sunteti alaturi

:).

Dragi prieteni din Timisoara...

...sper ca sunteti safe si nu vi s-a intamplat nimic dupa cele petrecute ieri in oras. 

Va imbratisez pe toti, 
A. 

33.

Deja? Abia? 

Universitatea Nationala din Cernauti "Iurii Fedkovici" (foto)

11.09.2016

:((

Acel moment cand ți se spune că sentimentele au trecut. Și omul pleacă spre apus, lăsându-te cu fărâme de inimă scurgându-ți-se printre degete...