Work is the best antidepressant.

fara titlu

Chernivtsy revisited

Dupa aproape un an am ajuns din nou la Cernauti. Orasul, ca si anul trecut, mi-a lasat aceeasi impresie: frumos si curat. Zona centrala face cu ochiul turistilor, din toate punctele de vedere, dar si mie (oi fi si eu un fel de turist). E si mai frumos cand e verde, dar pana va inverzi, trebuie sa mai treaca vreo 2 saptamani. E genul de oras care te face sa te simti altundeva decat in fosta URSS. Ma uitam in fetele oamenilor si le admiram trasaturile specifice slavilor, desi am dat si peste romani azi. La Catedrala se sfintea mirul (se pare) si toti aveau lumanarile infipte in bucati patrate de hartie, toti.

La libraria-supermarket "Kniga" lucreaza aceeasi tipa cu par saten, ca si anul trecut, si acum 2 ani. N-am cumparat nimic, m-am uitat doar, dupa Orwell. Cu 6 euro iti iei 1984 si Animal Farm - 2 in 1, cu coperti cartonate, traduse in rusa desigur (cu 4 euro, aceleasi opere, dar paperback). Caut doar Animal Farm, ca am citit 1984.

Nu credeam ca 2 ore la coafor imi vor face bine. Ii multumesc coafezei, pentru ca m-a tras de limba si am avut un dialog dragut. In rusa. Cuvintele in aceasta limba ieseau din gura mea anevoios, cu accent romanesc (banatean, as spune). E ciudat cum poti sa intelegi o limba la perfectie, dar sa n-o poti vorbi coerent, clar. Mi-ar trebui exercitiu, de cam 2-3 saptamani, ca sa spun totul exact cum imi vine la gura (ca nu traduc in gand din romana, nicium). Acum mi-e mai usor sa ma exprim in engleza decat in rusa sau ucraineana, numai ca in Cernauti nu prea face.

Azi chiar am zambit in acest oras, ceea ce mi s-a intamplat pentru prima data in ultimele 2 luni si ceva, dar mai mult am lacrimat. Sa spunem ca a fost de la astenia de primavara.

*Foto: eu, 20 aprilie 2009

PS: Mami, La Multi Aaaaaaaaaaaaani!

RO-UA (12 martie 2009)

(Cand am scris aceste randuri eram dincolo. Un dincolo din cele doua.)

Pentru că ce laşi în urmă întotdeauna îţi apare în faţă.

Mereu şi întotdeauna mă uit lung la fâşia aceea de vreo 2 metri lăţime de pământ arat dintre aceste două ţări. Un loc între. Unde te afli de fapt când eşti exact pe acea fâşie? Mă întreb de fiecare dată când sunt pe ea. Îmi ia câteva secunde să trec dincolo. Ori dincoace. Depinde de unde vin şi încotro mă îndrept. O fâşie de pământ arat pe marginile căreia se află două ţări diferite. E mare diferenţa când treci din una în alta. Pornind de la literele care apar pe diferite panouri până la cerul de deasupra. Pentru că poate să plouă între Suceava şi Siret şi să fie soare între Porubna şi Cernăuţi. Pentru că poate să fie invers. Pentru că ieşind din România şi intrând în Ucraina treci de la multe culori la mai puţine culori, pentru că Cernăuţiul încă este cenuşiu, pentru că incă nu s-au spălat urmele comunismului de pe străzile lui. Pentru că asta te deprimă după abundenţa de culori din ţara proaspăt-intrată în UE. Pentru că Ucraina este o ţara cu lucruri pătrăţoase, o ţara prea mare, prea lungă şi prea lată. Pentru că Ucraina de fapt e o ţara frumoasă când ieşi din România-cea-cu-forme-ondulate-şi-prea moi-ţară-unde-totul-e-la-îndemână-şi-unde-nu-se-aud-cântece-în-limba-rusă. Pentru că Ucraina e un uter mare şi rece, dacă întârzii prea mult pe pământurile ei. Pentru că Ucraina e al doilea uter al mamei când eşti departe de ea. Pentru că te alungă şi te cheamă cum vrea ea. Pentru că te rupi şi te legi la loc de ea atunci când ea vrea asta. Pentru că are şi ieşire, şi intrare. Pentru că uneori le încurci. Pentru că uneori nu faci diferenţă între ele. Pentru că Ucraina te face să fugi, fără să te uiţi înapoi. Pentru că Ucraina te face s-o visezi şi atunci când dormi puţin şi prost. Pentru că Ucraina îi are pe oamenii pe care îi iubeşti, oameni de care ai fugit şi la care vrei să te întorci. Pentru că ce laşi în urmă întotdeauna îţi apare în faţă. Pentru că Ucraina e ţara în care plângi că vrei să te întorci în România. Pentru că deseori e invers.

Pasare, muta-ti cuibul...

Dupa buna mea traditie, impusa de anumite circumstante, din 2001 incoace m-am tot mutat in fiecare an in alta casa, dar in ultimele 5 luni m-am mutat de 4 ori, dintre care o mutare a fost intr-un alt oras si alta mutare, intr-o alta tara. Recunosc: m-am intrecut pe mine insami... Sa-mi fie de bine (!).

Iti urez tie, Sotie si Mama, Bunica, Nepoata ori Zgatie mica, fericire in viata personala, succes in munca si cer senin deasupra capului.

DECRET

Eu, Fiodor Kuzmici, slavit fie-mi numele, Marzac suprem, multi ani sa traiesc, Secletar, Academist si Erou, Navigator si Tamplar, in grija mea neninterupta fata de popor, decretez:
Mi-am amintit ceva ce uitasem cu totul, prins cu treburile tarii.
Ziua de Opt Martie va fi si ea sarbatoare, Ziua Internationala a Femeii.
Aceasta sarbatoare nu va fi zi libera.
Adica se va merge la lucru, dar se va munci mai relaxat.
Ziua Femeii este un fel de Sarbatoare a Muierii.
In aceasta zi se va arata stima si respect tuturor femeilor, fie ele Sotii si Mame, Bunici si Nepoate, ori chiar Zgatii mici - toate trebuie respectate.
In aceasta Zi de Sarbatoare ele nu trebuie batute ori imbrancite, nu trebuie sa faca nimic din cele obisnuite, in schimb ele, Sotii si Mame, Bunici, Nepoate ori Zgatii mici, pot sa se trezeasca mai devreme dimineata, sa coaca placinte si sa faca prajituri ori alte bunatati, sa faca izba luna, sa spele podelele, sa lustruiasca lavitele, sa care apa de la fantana, sa spele hainele si lenjeria si, daca au rogojini sau presuri, trebuie sa le bata bine, ca stiu eu ca la voi in izbe e atata praf, de trebuie sa te tii de nas. Trebuie sa taie lemne, sa faca focul in baie si sa frece peste tot. Sa pregateasca o masa mai bogata, cu blinele si tot felul de gustari; sa ingramadeasca pe masa tot ce a ramas de la Anul Nou.
La intoarcerea de la munca vor fi felicitate Sotiile si Mamele, Bunicile, Nepoatele ori Zgatiile mici cu ocazia Zilei Internationale a Femeii.
Li se va spune: "Iti urez tie, Sotie si Mama, Bunica, Nepoata ori Zgatie mica, fericire in viata personala, succes in munca si cer senin deasupra capului."
Oricarei femei, fie Vecina ori altceva, i se vor adresa aceleasi cuvinte respectuoase.
Mai tarziu, beti, veseliti-va, mancati ce vreti, distrati-va, dar cu masura.

Kablukov

Tatiana Tolstaia, Zatul,Curtea Veche, Bucuresti, 2006, p. 103-104.
(trad. Luana Schidu)