A venit vara şi la mine, dar degeaba. Vacanţă – ioc! Distracţie – dacă vor fi bani, Ok, dacă nu – ioc! Am impresia că am intrat într-un tunel de sticlă: văd ce se întâmplă afară, dar nu pot să fac nimic să particip şi eu. Trist, nu?
Şi în genere, cu stângul am început vara asta, aşa pe la jumătate. După ce am scăpat de teză, am mers direct la spital pentru extracţie de molar inclus 48, măsea de minte, pentru cei care nu ştiu, pe partea dreaptă jos. Tres bien, nu-i mare treabă, am mai trecut prin asta luna trecută, deci a fost bine şi de data asta. Numai că acum am pierdut festivalul IRAF. Plus nush ce concerte in Piaţa Unirii în weekendul acesta. Plus ceva ieşiri cu prietenii, potenţiale so to say. Am ieşit abia ieri cu profesoara de American Literature şi ex-colegele de grupă, chiar dacă aveam botu’ umflat. Toate bune şi frumoase, am zis. Azi am făcut nişte calcule, nişte planuri, şi am ajuns la concluzia că NU pot să merg acasă în UA vara asta. Vorbind cu mama la telefon, îi spun să vină la TM la mine, ea sau tata. Răspuns: prin noiembrie, cam aşa, până atunci nu putem nicicum. Răspuns la răspuns: păi, dacă nu veniţi voi acum, până la Paştele viitor – PA!
Şi-n genere, m-am trezit azi într-o lume Kukurun Sus, vorba lui Radu Pavel Gheo. Îmi deschid dimineaţa compul, nu avea conexiune la internet. Wtf? Bag, scot (*cough*cough*) cabluri în/din router şi modem, până reuşesc să mă conectez. Deschid mailul şi văd că am un mesaj pe nush ce message board cum că persoana X din SUA nu a primit mailul meu cu nişte poze făcute in UA şi că i-ar plăcea foarte mult să le aibă. Îi retrimit mailul. Se face ora 9 şi îmi zic că trebuie să merg la lucru, totuşi. Ajunsă la birou, descopăr că nu-mi merge tastatura O_o. Iau tastatura de la alt comp, o conectez la al meu - nu merge. Shut down. Power on – nu merge. Restart – nu merge. Geeeeez, m-am mutat la alt comp, în alt birou. Cam Kukurun Sus, nu?
Ieri phoenul meu mi-a făcut o surpriză – a ars. Săptămâna trecută mi s-a rupt placa, aşa, în două. Acum 3 săptămâni – furtunul de la duş. What else cute is going to happen to me?
Kukurun Sus, ori nu-Kukurun Sus, dar sunt cam obosită şi sictirită azi. Plus că n-am visat nimic. În schimb, noaptea trecută am visat ceva mişto. Adică, eu i-aş spune sechele, dar, nah. Se făcea că trebuia să-mi prezint teza de masterat (am zis io sechele!), dar nu aşa simplu, ci ca pe o piesă de teatru. În vis îmi zic: care-n pana mea prezentare?? Am prezentat-o sâmbăta trecută, wtf? Şi totuşi vine rândul meu. F*ck, eu nu m-am pregătit! Hai, că o să spun ce-mi vine la gură, iar dacă sunt singură, va fi un monolog, uite aşa, un spectacol-monolog. Urc pe scenă şi spun: Oh, woman, don’t be pathetic, nobody will caress your tired spine! O_o Aici m-am trezit, pentru că Mariza galopa pe pat pe lângă mine, pe mine. De zeci de ori am visat că scriam, ori citeam poezie, şi în vis totul suna frumos, dar nu ţineam minte nimic când mă trezeam. Şi acum e pentru prima dată când am ţinut minte versurile din vis. Dar cum spune mama: prostul doarme, prostii visează (tradus mot-a-mot din ucraineană).
Sper că VIRGULĂ conţinutul acestei postări îşi justifică titlul.
Totuşi muzica nu mă dezamăgeşte niciodată.
Şi în genere, cu stângul am început vara asta, aşa pe la jumătate. După ce am scăpat de teză, am mers direct la spital pentru extracţie de molar inclus 48, măsea de minte, pentru cei care nu ştiu, pe partea dreaptă jos. Tres bien, nu-i mare treabă, am mai trecut prin asta luna trecută, deci a fost bine şi de data asta. Numai că acum am pierdut festivalul IRAF. Plus nush ce concerte in Piaţa Unirii în weekendul acesta. Plus ceva ieşiri cu prietenii, potenţiale so to say. Am ieşit abia ieri cu profesoara de American Literature şi ex-colegele de grupă, chiar dacă aveam botu’ umflat. Toate bune şi frumoase, am zis. Azi am făcut nişte calcule, nişte planuri, şi am ajuns la concluzia că NU pot să merg acasă în UA vara asta. Vorbind cu mama la telefon, îi spun să vină la TM la mine, ea sau tata. Răspuns: prin noiembrie, cam aşa, până atunci nu putem nicicum. Răspuns la răspuns: păi, dacă nu veniţi voi acum, până la Paştele viitor – PA!
Şi-n genere, m-am trezit azi într-o lume Kukurun Sus, vorba lui Radu Pavel Gheo. Îmi deschid dimineaţa compul, nu avea conexiune la internet. Wtf? Bag, scot (*cough*cough*) cabluri în/din router şi modem, până reuşesc să mă conectez. Deschid mailul şi văd că am un mesaj pe nush ce message board cum că persoana X din SUA nu a primit mailul meu cu nişte poze făcute in UA şi că i-ar plăcea foarte mult să le aibă. Îi retrimit mailul. Se face ora 9 şi îmi zic că trebuie să merg la lucru, totuşi. Ajunsă la birou, descopăr că nu-mi merge tastatura O_o. Iau tastatura de la alt comp, o conectez la al meu - nu merge. Shut down. Power on – nu merge. Restart – nu merge. Geeeeez, m-am mutat la alt comp, în alt birou. Cam Kukurun Sus, nu?
Ieri phoenul meu mi-a făcut o surpriză – a ars. Săptămâna trecută mi s-a rupt placa, aşa, în două. Acum 3 săptămâni – furtunul de la duş. What else cute is going to happen to me?
Kukurun Sus, ori nu-Kukurun Sus, dar sunt cam obosită şi sictirită azi. Plus că n-am visat nimic. În schimb, noaptea trecută am visat ceva mişto. Adică, eu i-aş spune sechele, dar, nah. Se făcea că trebuia să-mi prezint teza de masterat (am zis io sechele!), dar nu aşa simplu, ci ca pe o piesă de teatru. În vis îmi zic: care-n pana mea prezentare?? Am prezentat-o sâmbăta trecută, wtf? Şi totuşi vine rândul meu. F*ck, eu nu m-am pregătit! Hai, că o să spun ce-mi vine la gură, iar dacă sunt singură, va fi un monolog, uite aşa, un spectacol-monolog. Urc pe scenă şi spun: Oh, woman, don’t be pathetic, nobody will caress your tired spine! O_o Aici m-am trezit, pentru că Mariza galopa pe pat pe lângă mine, pe mine. De zeci de ori am visat că scriam, ori citeam poezie, şi în vis totul suna frumos, dar nu ţineam minte nimic când mă trezeam. Şi acum e pentru prima dată când am ţinut minte versurile din vis. Dar cum spune mama: prostul doarme, prostii visează (tradus mot-a-mot din ucraineană).
Sper că VIRGULĂ conţinutul acestei postări îşi justifică titlul.
Totuşi muzica nu mă dezamăgeşte niciodată.
