Aseara am citit o parte din jurnalul meu din primavara 2004 (o parte insemnand cam vreo 124 de pagini de caiet A3, dictando). Frate, eram geniala! Absolut geniala in ce priveste scriitura diaristica. Dadeam dovada de profunzime. Nu ca acum nu as mai da dovada de asa ceva, dar atunci imi placea sa desfac firul in patru, sa-l pipai si sa-l gust; sa-l bag in ochi, in nas si in urechi, ca sa mai scot ceva la iveala. Desigur, ca mai dadeam cu pana in patetism, dar in schimb am gasit niste pasaje de o literatura aproape adevarata. Cine a citit jurnalul Virginiei Woolf stie despre ce vorbesc. Plus ca jurnalul ei, probabil, m-a influentat foarte mult in ce priveste insemnarile de acest gen. Desi de citit, l-am citit putin mai tarziu dupa ce am inceput acea parte a jurnalului meu. Da, sora, eram abosult geniala! Nici nu stiam ca poate sa te copleseasca propria-ti scriitura peste ceva ani. E foarte interesant.
