La revedere!

Dragi prieteni,

Mi s-au schimbat planurile brusc. In data de 4 ian trebuie sa fiu deja acasa, deci in 3 ian plec din Timisoara.

De aceea, te rog, Maria, sa ma ierti ca n-o sa ajung la Bucuresti, si daca ai posibilitatea anunta-le si pe Ara Septilici, Theo Herghelegiu si Ana Barton, daca n-o sa apuc eu sa le anunt...

Sarah Brightman - Who Wants to Live Forever

La Multi Ani!!!

Nu am planuri pentru Revel...


Cu drag,
Aliona

Vesti bune!

Deci nu mi-a fost rau si nu am facut febra in noaptea asta, prin urmare nu e nevoie sa ma internez! :)

Si problema cu banii s-a rezolvat: multumesc ENORM, Adi!!

Numai ca nu pot sa ies afara la frig, de aceea pentru ca sa ne vedem, va trebui sa veniti la mine...

Cu mult drag,
Aliona

Pielonefrita mea

Dragi prieteni,

Am facut pielonefrita din nou (din nou, pentru ca am mai facut si in vara) si am fost azi la Urgente la Judetean. Mi-au propus sa ma internez, dar am refuzat. Dar daca in noaptea asta o sa-mi fie la fel de rau ca noaptea trecuta, ma internez maine.

Am cumparat o parte din medicamentele pe care mi le-au prescris (antibiotice si calmante). Pentru restul nu-mi ajung 50 RON. Nu mi-e comod sa va rog, dar poate cineva sa ma ajute?

Va multumesc.

Va tin la curent.
A.

Problem solved!!!

Reghina, va multumesc pentru pensiune din tot sufletul pe care il am!!!

I NEED HELP..

Dragi prieteni,

Deoarece m-am certat cu precenul meu, nu mai pot sa stau la el... Mi-a cam zis ca ar fi bine sa plec... De aceea va rog pe voi daca puteti sa ma luati la voi careva pana in data 10-12 ianuarie (cand plec laBucuresti). As putea sta la voi pe rand cate 2-3 zile, ca sa nu va deranjez prea tare...

Va multumesc frumos anticipat.

Cu mult drag si nadejde,
Aliona voastra)

Romania, here I come!!!

Dragi prieteni din Romania,

Voi fi cu voi din 20 decembrie pana in 4 ianuarie!!!

Traseul meu: Cernauti-Suceava-Dej-Baia Mare-Dej-Timisoara-Suceava-Cernauti.

Pornesc sambata, 20 dec, la Baia Mare la concertul tau, Maria, de acolo, in 21 dec, spre Timisoara unde o sa ma aflu pana in 4 ianuarie.

VREAU SA VA VAD PE TOTI!!! :)

Va iubesc si abia astept sa ne intalnim!!

Pupareeeeeee!

Daca nu te iubesti pe tine insuti, n-o sa-ti iubesti nici tara, oricat de cacat n-ar fi ea...

B.U.G. Mafia - Bag Pula-n Lume Si V-o Fac Cadou (feat. ViLLy)

Sincer, imi place melodia asta, DAR, dar ma REVOLTA si am o replica la adresa-i pe care am scris-o acuma cativa ani:

11 octombrie 2008 – Complexul Romania

Complexul România a fost unul dintre spectacolele din cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneşti din Timişoara la care îmi doream să merg, spectacol de Mihaela Michailov, în regia Alexandrei Badea, Teatrul Naţional Bucureşti (şi am fost; drag, sărut mâinile!).

Complexul România, deci. Aflându-mă în România de 7 ani, pe mine, ca cetăţean străin, m-a preocupat şi mă preocupă ceea ce se întâmplă aici, cu atât mai mult că este o ţară care îmi place şi unde mă simt bine, acasă. Nu ştiam nimic despre spectacol dinainte, din titlu am dedus că va fi exact ceea ce nu mă lasă în pace. Şi am văzut frumos înscenată realitatea din afara sălii de teatru…

Povestea începe în perioada comunistă şi e povestea unor oameni de rând, personajele având nume generice: Georgică, Mircică, Mama lui Georgică, Tatăl lui Georgică, Bunica lui Georgică, Mama lui Mircică, plus Securistul, care era şi el de rând, cum altfel? Eu n-am prins decât 7 ani de comunism şi acela în fosta URSS. N-a fost rău pentru mine, ce să spun, eram copil. Nici măcar pioner n-am fost! Totul a fost senin. În România am descoperit, retrospectiv, un comunism care a lăsat urme adânci, de neşters, în memoria oamenilor, generate de frică şi generatoare de complexe, după cum spune clar şi răspicat numele spectacolului.

Dat fiind faptul că scena pe care s-a jucat specatcolul a fost în mijlocul spectatorilor, un ring, am trăit (puţin) din viaţa pe care o duceau românii în perioada comunistă: întreruperea curentului, coada la pui, şnurul roşu şi albastru al pionerilor – şi cât de importante erau pentru ei!! – interogatoriul securistului, frica (iarăşi) şi umilinţa în faţa autorităţii supreme, pecereul, eliminarea persoanelor pentru glume cu “frunze sulfurice”, dar şi gândirea liberă, exprimarea opiniei, un drept interzis şi pedeapsa urâtă dacă era încălcat, vise, visări, maşini decapotabile…

Apoi, libertatea din ’89. Mircică, murind de glonţul comunist, şi la propriu, şi la figurat. Georgică, rămas încă înainte de revoluţie fără tată, care, a raportat securistul, fiind beat a intrat cu maşina într-un copac şi a murit (!), sufocat de nebunia “libertăţii” caută o viaţă mai bună în Canada, unde de câte ori spune că este din România i se spune: aaa, Ceauşescu. Aşa începe complexul România…

Şi aici mă opresc puţin. Lucrul pe care nu-l înţeleg eu, de când mă aflu în România, este următorul: DE CE OAMENII PLEACĂ DE AICI ÎN CĂUTAREA UNEI VIEŢI MAI BUNE ÎN ALTĂ PARTE, PE CÂND ALŢII GĂSESC O VIAŢĂ MAI BUNĂ VENIND AICI??? Da, mă refer la mine spunând ALŢII. România e o ţară frumoasă, nici mai bună, nici mai rea decât celelalte ţări care au trecut prin comunism şi, totuşi, oamenii pleacă. Dar nu pleacă pur şi simplu, ci o mai şi înjură, ţara, fără să întoarcă capul. Iar cei care nu se hotărăsc să plece rămân, frustraţi de două ori mai mult, şi înjură şi ei. Şi dispreţuiesc. Am tot auzit în ultimii mei ani aici multe lucruri de genul: numai în România se întâmplă porcării din astea, urăsc România, nu-mi place să trăiesc în România, vreau să plec odată din ţara asta de rahat, (de peste graniţă) nu mă mai întorc în vecii vecilor în golănia ei de ţară etc… Toate spuse de guri de români. Pe mine, venind din afară şi auzind aceste lucruri aici, m-a apucat nedumerirea: păi, cum, frate, spui aşa ceva despre ţara în care trăieşti? Şi-mi mai spui şi mie! Ce impresie îmi creezi despre propria ta ţară?? Şi care dintre noi e fraierul? Tu, că nu ştii cum să accepţi situaţia în care te afli, nu poţi să faci faţă, sau eu, că am ajuns aici şi par o deplasată că-mi place această ţară? Dacă totul pute în ţara asta, pune mână şi curăţă! Nu-ţi iei rucsacul în spate şi pleci dincolo! Şi mai şi înjuri că dincolo nu te poţi acomoda şi că aia de acolo sunt şi ei - -tuţi la cap şi nu te înţeleg!...

Da, mi s-a spus, de câteva ori, de prieteni buni, printre care şi profesori universitari, că lor le pasă de România, chiar dacă o mai şi înjură din când în când. Am zis: OK, şi ceilalţi? M-au lăsat fără răspuns. Şi ştiu că unora le pasă, dar sunt prea puţini… Că nu ai ce să faci şi cum să faci, asta mi-a demostrat spectacolul acesta. Am înţeles de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă în ţara asta. Într-adevăr, e un complex. Numit România. Foarte simplu. Şi e unul cu rădăcini adânci, trăgându-se din bunicii tinerilor de azi. Şi nu ştiu când şi unde se va termina. Şi ca stand-by: eu rămân aici, crucindu-mă încă, în timp ce Georgică îşi deschide spălătorie auto în Canada, plângâdu-l pe Mircică, care era nebun după maşini decapotabile; complexându-se.

A.D.

(text publicat in "Dilema Veche" in 2010)

We'll be grateful, dear friends!

De ce o susţin pe Iulia Timoșenko?

Niciodată în viața mea nu am intrat în polemici pe teme politice. Politica este un joc murdar. Unde e politică, acolo e și război, iar eu sunt pacifistă. Nu accept războiul - acesta este lipsit de sens! -, respectiv nu-mi place politica. Da, mi-am făcut datoria civică – am mers cuminte la alegeri, am fost la curent cu ceea ce se întâmplă în țară (în ciuda faptului că 9 ani am trăit în străinătate), dar nu mai mult.

Nu am fost pe Maidanul din Cernăuți, am trecut pe lângă doar, cu lacrimi în ochi și cu respect în inimă pentru oamenii care stăteau acolo.

Am plâns citind știrile acestei săptămâni de pe Maidanul principal al ţării. Mă durea inima pentru oamenii aceia, mă durea inima pentru țara noastră, chiar dacă eu nu sunt ucraineancă de naționalitate, dar Ucraina este Patria mea și o iubesc.

M-am bucurat atunci când au eliberat-o pe Iulia Timoșenko din închisoare. Am plâns când ea a  vorbit aseara pe Maidan. S-a făcut într-un sfăşit dreptate. Dar înţeleg că nu toată Ucraina vrea să o vadă în politică și la putere, că Maidanul nu pentru asta a rezistat, că Eroii nu au murit pentru asta...

Ca feministă liberală mă doare să văd că în politica noastră există puţine femei, că politica este considerată un lucru bărbătesc și că femeilor nu le este locul acolo. Aceasta este discriminare, oameni buni. Aceasta e regula de secole a patriarhatului, care pur şi simplu încalcă libertatea și drepturile femeilor. E dureros să conştientizez faptul că trăim în secolul XXI, în mileniul III, iar femeile încă sunt considerate cetățeni de categoria a doua în țara noastră.

Nu știu dacă în Ucraina se va trăi mai uşor, dacă Iulia va veni la putere. Sau dacă va fi doar politician activ. Eu nici nu vreau să ştiu asta. Vom trăi, vom vedea. Dar din pură SOLIDARITATE FEMEIASCĂ o susțin din toată inima pe Iulia!! Întotdeauna am susţinut-o şi întotdeauna o voi susţine! Ucraina - și lumea - are nevoie de femei puternice! Și nu numai în politică, în alte domenii de asemeni.

Dragi Femei, nu fiţi victime ale regimului patriarhal al acestei lumi și al acestei țări! Ridicaţi fruntea de chiuveta de bucatarie – nu vă este locul acolo!! - și ieşiţi pe scena socială! Deveniţi cetățeni adevărati ai acestei țări, pentru că ea are nevoie de voi! Iulia a făcut asta. Pentru asta o şi respect. Anume pentru asta o susţin. Va fi ea în politică sau nu - nu este important pentru mine. Pentru mine este important ca ea este o femeie PUTERNICĂ. Luaţi exemplu de la ea măcar în această privinţă.

Iulia, nu dezamăgiţi femeile noastre, vă rog.

Aliona Dovghei

- 23.02.2014 -