(Cand am scris aceste randuri eram dincolo. Un dincolo din cele doua.)
Pentru că ce laşi în urmă întotdeauna îţi apare în faţă.
Mereu şi întotdeauna mă uit lung la fâşia aceea de vreo 2 metri lăţime de pământ arat dintre aceste două ţări. Un loc între. Unde te afli de fapt când eşti exact pe acea fâşie? Mă întreb de fiecare dată când sunt pe ea. Îmi ia câteva secunde să trec dincolo. Ori dincoace. Depinde de unde vin şi încotro mă îndrept. O fâşie de pământ arat pe marginile căreia se află două ţări diferite. E mare diferenţa când treci din una în alta. Pornind de la literele care apar pe diferite panouri până la cerul de deasupra. Pentru că poate să plouă între Suceava şi Siret şi să fie soare între Porubna şi Cernăuţi. Pentru că poate să fie invers. Pentru că ieşind din România şi intrând în Ucraina treci de la multe culori la mai puţine culori, pentru că Cernăuţiul încă este cenuşiu, pentru că incă nu s-au spălat urmele comunismului de pe străzile lui. Pentru că asta te deprimă după abundenţa de culori din ţara proaspăt-intrată în UE. Pentru că Ucraina este o ţara cu lucruri pătrăţoase, o ţara prea mare, prea lungă şi prea lată. Pentru că Ucraina de fapt e o ţara frumoasă când ieşi din România-cea-cu-forme-ondulate-şi-prea moi-ţară-unde-totul-e-la-îndemână-şi-unde-nu-se-aud-cântece-în-limba-rusă. Pentru că Ucraina e un uter mare şi rece, dacă întârzii prea mult pe pământurile ei. Pentru că Ucraina e al doilea uter al mamei când eşti departe de ea. Pentru că te alungă şi te cheamă cum vrea ea. Pentru că te rupi şi te legi la loc de ea atunci când ea vrea asta. Pentru că are şi ieşire, şi intrare. Pentru că uneori le încurci. Pentru că uneori nu faci diferenţă între ele. Pentru că Ucraina te face să fugi, fără să te uiţi înapoi. Pentru că Ucraina te face s-o visezi şi atunci când dormi puţin şi prost. Pentru că Ucraina îi are pe oamenii pe care îi iubeşti, oameni de care ai fugit şi la care vrei să te întorci. Pentru că ce laşi în urmă întotdeauna îţi apare în faţă. Pentru că Ucraina e ţara în care plângi că vrei să te întorci în România. Pentru că deseori e invers.
Pentru că ce laşi în urmă întotdeauna îţi apare în faţă.
Mereu şi întotdeauna mă uit lung la fâşia aceea de vreo 2 metri lăţime de pământ arat dintre aceste două ţări. Un loc între. Unde te afli de fapt când eşti exact pe acea fâşie? Mă întreb de fiecare dată când sunt pe ea. Îmi ia câteva secunde să trec dincolo. Ori dincoace. Depinde de unde vin şi încotro mă îndrept. O fâşie de pământ arat pe marginile căreia se află două ţări diferite. E mare diferenţa când treci din una în alta. Pornind de la literele care apar pe diferite panouri până la cerul de deasupra. Pentru că poate să plouă între Suceava şi Siret şi să fie soare între Porubna şi Cernăuţi. Pentru că poate să fie invers. Pentru că ieşind din România şi intrând în Ucraina treci de la multe culori la mai puţine culori, pentru că Cernăuţiul încă este cenuşiu, pentru că incă nu s-au spălat urmele comunismului de pe străzile lui. Pentru că asta te deprimă după abundenţa de culori din ţara proaspăt-intrată în UE. Pentru că Ucraina este o ţara cu lucruri pătrăţoase, o ţara prea mare, prea lungă şi prea lată. Pentru că Ucraina de fapt e o ţara frumoasă când ieşi din România-cea-cu-forme-ondulate-şi-prea moi-ţară-unde-totul-e-la-îndemână-şi-unde-nu-se-aud-cântece-în-limba-rusă. Pentru că Ucraina e un uter mare şi rece, dacă întârzii prea mult pe pământurile ei. Pentru că Ucraina e al doilea uter al mamei când eşti departe de ea. Pentru că te alungă şi te cheamă cum vrea ea. Pentru că te rupi şi te legi la loc de ea atunci când ea vrea asta. Pentru că are şi ieşire, şi intrare. Pentru că uneori le încurci. Pentru că uneori nu faci diferenţă între ele. Pentru că Ucraina te face să fugi, fără să te uiţi înapoi. Pentru că Ucraina te face s-o visezi şi atunci când dormi puţin şi prost. Pentru că Ucraina îi are pe oamenii pe care îi iubeşti, oameni de care ai fugit şi la care vrei să te întorci. Pentru că ce laşi în urmă întotdeauna îţi apare în faţă. Pentru că Ucraina e ţara în care plângi că vrei să te întorci în România. Pentru că deseori e invers.
