luni, 22 august 2011
duminică, 21 august 2011
sâmbătă, 20 august 2011
NIGHTTIME! 2
duminică, 14 august 2011
DAYTIME! 9
sâmbătă, 13 august 2011
O mie de fluturi rosii, o mie de fluturi albi, o mie de fluturi rosii, o mie de fluturi albi, o mie de fluturi rosii, o mie de fluturi albi, o mi...
Cândva prin 2006-2007 am văzut filmul acesta. Eram în Ucraina, dar având antena parabolică am putut urmări filmul pe un post TV românesc. L-am văzut împreună cu familia mea, pentru că era într-o după-masă de duminică. Nu pot spune că mi s-a părut interesant filmul ca atare, dar m-am uitat vrăjită de la început până la capăt, şi eu, şi, tata, si mama, şi fratele. Nu pot iarăşi spune ce nu mi-a plăcut în film. Poate locaţia filmului. Poate regizarea acestuia. Poate chiar însuşi subiectul filmului. Chiar nu ştiu. Mai mult: mi s-a părut un film plictisitor pentru vârsta mea de atunci. DAR. M-am lăsat vrăjită de păsările acestea rotindu-se deasupra Deltei. De melodiile de genul acesteia. Şi de citatul cu fluturi... Acesta mi-a devenit un motto aproape obsedant, mai ales că sunt o mare iubitoare de fluturi. De tot ce înseamnă ei şi în realitate, şi ca simbol (nu, înca nu am citit Orbitorul lui Cărtărescu...).
LATER EDIT 2: Am dat search pe Google cu Tora Vasilescu şi Pietrini - că acest nume apărea şi într-un comentariu - şi mi-a dat Cel mai iubit dintre pământeni (1993). NORMAL CĂ NU L-AM VĂZUT, DA? Cu: Ştefan Iordache, Maia Morgenstern, Gheorghe Dinică, Dorel Vişan, Tora Vasilescu. Mi-aş dori atât de mult să-l văd!...
*Mulţumesc, dragă Google!*
DAYTIME! 8
Trezire involuntară: 7.02am (culcat aseara la 3 dimineaţa). Mariza a venit la mine în pat, după ce a deschis toate uşile până în camera mea, şi a ţinut neapărat să-şi bage năsicul umed mai întâi în urechea şi apoi în nara mea stângă... Ah, I was told that the door-opening thing is genetical in her. :))
În fiecare din noi trăieşte o amy winehouse!
vineri, 12 august 2011
MANIFEST PENTRU LINIŞTEA MĂDĂLINEI!
“A trecut un an. Un an de cand am ramas singuri si pustiiti fara draga noastra Madalina Manole. Fiecare zi care a trecut, si probabil multe din cele care vor veni, a navalit cu mii de intrebari, asemeni unui tsunami care te loveste cu forta sa coplesitoare si sumbra. Peste toate, insa, pluteste ca un nor negru obsedantul “DE CE”? De 1 an, numele Madalinei Manole este sinonim cu sinucidere, Furadan, scandal, circ. Nu asta ne dorim noi pentru Madalina noastra! Nu vrem sa fim etichetati si impartiti in doua tabere in functie de apartenenta la razboiul acesta absurd care se poarta in familia ei. Nu vrem sa fim tarati, fara voia noastra, intr-o cauza care nu ne apartine! Nu ne putem imagina si nu ne dorim sa traim vreodata o durere asa covarsitoare ca a unor parinti care-si ingroapa fiica sau a unui sot care-si ingroapa sotia, insa noi nu am ingropat-o pe artista MADALINA MANOLE. EA TRAIESTE SI VA TRAI TOT TIMPUL IN SUFLETUL NOSTRU ! Vrem sa fim lasati sa ne rugam in liniste pentru sufletul ei frumos, care ne-a daruit atat de multe, dincolo de tot ce se propaga in presa in fiecare zi, de ipoteze socante, de dezvaluitori aparuti peste noapte, etc. Noi avem propria noastra versiune despre Madalina: o poveste frumoasa despre Printesa noastra draga, o poveste care a inceput acum 20 de ani, cand zeci de mii de inimi din Romania bateau la unison, in acelasi ritm de “Fata draga” sau “Ei si ce”. Copii de 3 ani sau varstnici de 60 de ani deopotriva, cunosteau fara gres cuvintele cunoscutelor piese. Festivalul de la Mamaia era sinonim cu aparitiile si recitalurile ei sau cu locul acela magic unde se lansau noi si noi slagare, era umbrela de soare sub care ne adunam fani din toate colturile tarii pentru a fi alaturi de EA. Ne consumam energia celor mai frumosi ani din viata noastra scriindu-i poezii induiosatoare si naive, copiindu-i stilul, coafandu-ne ca ea, invatand pe de rost mii de versuri ale cantecelor ei, alcatuind albume cu fotografii, decupaje din ziare, aratandu-i in acest fel dragostea si admiratia noastra. In fiecare an, ziua de 14 iulie era cea mai luminoasa pentru sufletul nostru: ne pregateam emotionati cu cateva zile inainte, facand cheta din putinii bani alocati de parinti, pentru a-i cumpara flori, sampanie, tort sau ursuleti din plus cu care speram ca intr-o buna zi se va juca Puiul ei mic. O sarbatoream cantand, asternandu-i la picioare covor de flori si petale ale iubirii noastre neconditionate, ne certam pentru un autograf si eram mandri foc cand primeam pupicul ei pe obraz. Anii au trecut… Ne-am facut mari admirand-o si neuitand nicio clipa sa-i fim alaturi in zilele importante din viata ei cu o scrisoare, un telefon, un mesaj sau un gand bun… Basmul nostru s-a sfarsit brusc in dimineata zilei de 14 iulie 2010, zi in care ne pregateam sa-i sarbatorim cele 43 de veri… A zburat spre farama de stea care-i era harazita, lasandu-ne uimiti si indurerati dupa disparitia ei. Putini stiu ca in fiecare luna, pe data de 14, de la ora 22.00, a devenit deja o traditie sa inaltam o rugaciune comuna din toate colturile tarii si ale lumii, o rugaciune prin care speram ca Madalina sa-si gaseasca linistea binemeritata. Stim ca de acolo, din cerul ei, ne priveste si este mandra de noi, cei care o pretuim ca ARTISTA care a lasat tarii asteia o comoara inestimabila de slagare si de cantece valoroase ce vor incanta sufletele oamenilor si peste 50 de ani… Madalina ne-a predat pe parcursul scurtei sale vieti, o mare lectie: DISCRETIA! Haideti sa ne-o insusim! Din pacate, indiferent cat de mult ne-am lupta, ADEVARUL este unul singur si se ridica deasupra tuturor intrebarilor si ipotezelor: Madalina nu mai este aici si nimeni si nimic nu o mai poate aduce inapoi. Ea nu mai poate fi fizic, aici pe Pamant, cu noi, dar TREBUIE SA TRAIASCA IN SI PRIN FELUL IN CARE-I CINSTIM MEMORIA! Daca aceasta postare te-a miscat catusi de putin, daca ne impartasesti aceasta rugaminte de suflet, te rugam sa postezi aceasta scrisoare-manifest pe wall-ul tau pentru ca toata lumea sa inteleaga cine suntem noi, ce ne dorim si sa se alature apelului nostru la discretie, pace si intelegere! FANII MANOLISTI”! Postat de: Ana-Maria Gombos aici
NIGHTTIME!
Mâine dimineaţa încep munca în mod oficial. Primele 3 luni de acasă, iar apoi mă mut la Ivano-Frankovsk, la Ivano-Frankovsk...
******** ************* ******* *********** *************
No hands, no lust. You simply lost me. BUT STILL.
joi, 11 august 2011
DAYTIME! 7
Trezire involuntara: 7.20am. Ceva mai bine. Doar ca m-am culcat aseara pe la 3 dimineata...
A se cam vedea ASTA in ce ma priveste. *smile*
miercuri, 10 august 2011
DAYTIME! 6
Trezire involuntara: 5.36AM. Adormit la loc. Din nou: 6.18AM. Pentru ca mama a facut ceva zgomot alaturi in living...
Dumnezeu e sus. Si e Mare. Si nu ne da mai mult decat putem noi duce. De la El trebuie sa invatam rabdarea, pentru ca aceasta este o virtute.
Da, am obtinut jobul acela super misto din Ivano-Frankovsk!
E oficial: am devenit fan Madalina Manole. Pentru energia aceasta debordanta, pentru cocheta frumusete si VOCEA ei ragusita de catifea. You go girl!
marți, 9 august 2011
DAYTIME! 5
Foto: azi, cam 6.30AM
Trezire involuntara: 5.38AM. Fratele a trantit usa de la linving. Cine dreac a putut sa adoarma la loc?...
*El s-a trezit atat de dimineata, pentru ca trebuie s-o aduca pe mama cu masina la piata “Kalinnovskij” din Cernauti dupa niste cumparaturi en-gros in legatura cu rochiile de mireasa…*
Bah, Universule, daca tot faci sa ma trezesc cu noaptea-n cap, fa macar ca sa am de ce! Bring me that cute job in Ivano-Frankovsk, puhleez! (I’m invoking the spirit of the law of attraction, I’m invoking the spirit of the law of attraction, I’m invo…)
Offtopic:
M-a impresionat ieri pana la lacrimi.
In vara 2004, eu am adus ilegal din Suceava o catelusa. Adica ilegal? Ascunsa in geanta la trecerea vamei, fara actele necesare, gen pasaport, carnet de sanatate si microcip. (Ah, nu era pentru prima data, ca am mai trecut in acelasi mod la vama un motanel gasit pe strada in Timisoara in acelasi an, ma rog… *big grin*) I-am dat numele Lealea (dupa cantecul unui rapper din Rusia). Lealea a facut cam prin 2006 doi pui, un catel si o catelusa, carora le-am dat numele, Ursu (pentru ca nu are coada si are blanita gen panda) si respectiv Milla Jovovich (pentru ca am vazut in perioada aceea o emisiune despre viata acestei actrite si mi-a placut foarte mult).
Pe catelusa o strigam prin curte pur si simplu Jovovich, de parca era un soldat Jane ceva (remember Demi Moore?) ;)))))). Ea a trait cu noi mai mult de un an, pana cand a gasit o vecina de-a noastra cui s-o dea, ca ai mei nu puteau gasi. Deci daca mi-amintesc bine, pentru ca in perioada aceea nu am prea fost prin Ucraina, cam prin 2008 Jovovich si-a gasit stapani noi. Mie desigur mi-a parut rau, chiar daca ma aflam in Romania, pentru ca era ea mai nebunatica asa si pentru ca i se potrivea numele Jovovich cu adevarat... Dar am zis ca decat sa se inghesuie la noi in curte cu Lealea si Ursu (pe care ai mei au vrut sa-l pastreze), am zis ca mai bine sa fie stapana in propria ei curte fiind fetita desteapta pe propriile… labute.
N-am mai vazut-o de atunci. Pana aseara…
Cand m-am intors de la Ivano-Frankovsk pe la vreo 11, am coborat din masina (ca m-a luat fratele de la gara) si am simtit ca-mi sare un catel, negru, pe picioare in sus. Pentru ca era intuneric afara si nu se vedea prea bine, am crezut ca era Lealea (ca are si ea blanita neagra) si l-am intrebat pe Denis cum de i-au dat drumul prin curte. El mi-a spus ca nu e Lealea, ci Jovovich, ceea ce mi-au confirmat si parintii, presupunand ca s-a elibert de la legatoare din curtea stapanilor ei.
Nu-mi venea sa cred CUM, dupa 3 ani de zile de cand am dat-o, timp in care nu a fost niciodata la noi, s-a intors ACASA!... *happy tears* Oh, Jovovich, you’re baaack!!
You, stupid dogs, thank you for your doggish fidelity! And yes, I’m a big cat lover…
luni, 8 august 2011
Cum m-am lasat de fumat
Acum 2 luni am ajuns la concluzia certa ca nu mai vreau sa bag nimic phallic-shaped in gura mea. Chiar atat de simplu!
...dupa ce am fumat 7 ani de zile.
Yeah, I'm such a crazy feminist! (LOL) Ohhh, blaaame meh!
DAYTIME! 4
Trezirea cu alarma ("E spectacol"): 5.15AM. I have a train to catch and to interview for this f*cking awesome job in Ivano-Frankovsk... Nu mi-am dat cu oja pe unghii de prin 2004-2005. But I did it last night, yeah.
Foto: rasaritul in Voloca (some 15 mins ago)
duminică, 7 august 2011
Happy Many Returns of the Day, dearest Sonia!
Song from the musical film "Song Is Always With Us" (1975). She was my age here. Today she's 64 and she is as beautiful and sings as divinely as back to those days.
New Wave 2011, Jurmala (Latvia), July 31.
DAYTIME! 3
Incep sa-mi placa postarile astea! :)))))
Trezirea involuntara: 6AM fix. Se auzeau clopotele de la biserica, ca incepea utrenia.
It's gonna be a wonderful day for the woman in me anyway, because I'm gonna go shopping today! :)))))))))))
sâmbătă, 6 august 2011
DAYTIME! 2
Trezirea involuntara: 6.22AM.
Dar macar m-am culcat aseara pe la 10. :)))))
*M-au sunat ieri de la o firma si m-au invitat la interviu [v.v.imp. for me]. (v. Postare matinala)* (O_o)
vineri, 5 august 2011
RIZZOLI&ISLES
De curand am descoperit un serial TV care pur si simplu blown my mind. Are de toate si absolut totul ce-mi place mie. De mica mi-au placut detectivele. Am fost mare fana Det. Colombo, am citit totul ce am gasit de Aghata Christie, am urmarit seriale gen CSI, NCIS, Law&Order. Si asa am ajuns sa dau de RIZZOLI&ISLES.
Det. Jane Rizzoli, detectivul omucideri, si colega ei, Dr. Maura Isles, medic legist, dezvaluiesc tainele crimelor din Boston.
Aceste doua personaje au fost create de scriitoarea americana Tess Gerritsen in cartile sale The Surgeon si The Apprentice si transpuse in serial de catre producatorul Janet Tamaro.
Pe langa faptul ca rezolva orice crima de care se apuca cu profesionalism, unicele femei din politia din Boston se confrunta si cu viata lor personala, astfel asistam si la evolutia lor din acest punct de vedere.
Chimia dintre actritele Angie Harmon (Rizzoli) si Sasha Alexander (Isles) este definitorie pentru succesul acestui serial la publicul american si cel din lume. Frumusetea acestor doua starneste interesul barbatilor, iar prietenia lor autentica trezeste admiratia femeilor. Plus ca prezentand doua femei intr-un domeniu specific barbatilor, acest serial promoveaza femeia puternica, independenta si sigura pe sine, femeia secolului XXI.
Daca vi se pare interesant, intrati aici pentru mai multe detalii.
(Postat pe Facebook in 20 iulie 2011)
PS: Eu sunt in pas cu americanii, adica exact la episodul 4 din sezonul 2.
DAYTIME!
Deci postarea asta se cere singura, da?
Trezirea involuntara: 6.28AM. Buei, Universule, n-ai vazut ca m-am culcat aseara la 3 dimineata?!
I think I should call my shrink...
joi, 4 august 2011
Facebook and Twitter are creating a vain generation of self-obsessed people with child-like need for feedback
Here is the proof that I have some issues. :))))))))))))))))))) I am on Twitter too. But only because of following some great actors I really like. They tweet intensively to their fans. That feels so good to stay in touch with physically unreachable people you admire so much. I have only 3 friends there and I am not tweeting at all like I am facebooking, yes.
Blogging in a paranoic way is the same.
So, it’s proven that I have psychological issues (LOL), BUT with the subtle difference: when I find a decent job, I am out of it! Right now I REALLY have too much spare time.
Oh, long live Zuckerberg (sic!).
Postare matinala
In ultimele 10-14 zile am fost foarte matinala. In mare parte m-am trezit singura si nu am mai avut somn, dar nu de putine ori m-am trezit din cauza variilor motive din afara mea.
Azi m-am trezit singura la 5.30 si as fi adormit la loc, daca cocosul nostru nu s-ar fi gasit sa-si cante cucurigul lui exact sub geamul meu deschis (de parca ar fi prima data si daca-l prind, zeama il fac!). Imediat dupa asta s-au auzit clopotele de la biserica de la 5-minute-de-mers-pe-jos distanta (probabil o fi murit cineva in sat), asa ca somnul a fugit de tot…
Alte motive din cauza carora a trebuit sa ma trezesc au fost: sa vina mama sau tata alaturi in living si sa dea telefoane matinale (gen ora 6-7AM) de pe fix; sa alerge pe mine pisicile mele doua pe care le las sa doarma cu mine peste noapte (no way that gonna happen again); sa-si usuce fratele parul cu foenul in camera de peste perete (nu stiu ce ar avea de uscat acolo, zau!); sa scheune cainele vecinei de peste gardul de langa geamul meu, care dupa 1 an de zile inca nu s-a obisnuit sa stea legat; sa se gaseasca careva sa ma sune pe mobil de dimineata (de aceea ii inchid sonorul; poate sa ma sune si bunica din Germania!); sau sa se uda pe acoperisul de tabla de deasupra camerei mele cum umbla careva dintre cei 3 cotoi ai nostri (yes, we have 5 cats; and 2 dogs); lista poate continua…
Yes, I have a shallow sleep, I always had. That is my problem and that is a problem. Or should I just cut my coffee intake?
Offtopic
My horoscope for tommorow:
“You are even more compelling than usual -- and you can spin a tale that is sure to leave people wanting more. It's a good time to interview for jobs, go on first dates or otherwise make a good impression.”
Oh, really, how do you know that, Universe?
PS: Ce-am spus? EXACT acum am primit un SMS de la banca la care mi-am facut eu cardul! Si nu e decat 6.49 (O_o), deci…
miercuri, 3 august 2011
As a matter of fact
Multa lume crede eronat ca feministele sunt niste femei de fier, fara suflet, fara inima si nu simt nimic (and have hairy legs).
Nu este asa.
Am conceput blogul acesta cu scopul nu numai de a posta reflectii asupra teoriilor feministe (aproape impracticabile in societatea patriarhala in care traim) – pentru ca asta mi-am propus -, ci si pentru a arata ca feministele sunt oameni vii, ca au inima si suflet, simt, profund deseori, si plang cand aud o melodie ca asta:
Daca as traduce, in orice limba, si-ar pierde farmecul pentru mine…
Concert MIDNIGHT SUN
Joi, 11 august 2011, ora 20.00
muzici de ici-colo, străluminate de jazz...
Maria Răducanu - voce
Sorin Terinte - pian
Tichet artists-charge:
- 25 lei - achitat în avans
- 30 lei - achitat în ziua evenimentului
Rezervari:
concerte@greenhours.ro
0788.452.485 (L-V:11.00-18.00)
www.greenhours.ro
Of pisico-femeiesc
marți, 2 august 2011
luni, 1 august 2011
Frumos, frumos, frumos! Adica CEL MAI FRUMOS, da?! DA?!!
Concert 14 februarie 2010, Vatra Dornei
Intro: A se asculta melodia pentru a intelege textul.
Unde, unde, UNDE am fost eu cat am trait in Romania??? De ce, de ce, DE CE nu am ascultat-o atunci? DE CE nu am mers la concertul ei din Navodari de pe litoral cand am avut ocazia? DE CE am ascultat-o numai cateva zile cand a murit? CA DOAR ATUNCI M-A PATRUNS VOCEA EI! DE CE am ascultat-o numai o singura zi iarna asta si atat? "E ciudat si-mi e greu sa explic!"
Da, inca in ziua mortii ei am vazut cat de frumoasa este, da, da, DA. Dar abia acum m-am intors la tot ce inseamna Madalina Manole. Poate nici nu m-am intors, ci ABIA AM VENIT.
Si infatisarea ei!!! OMG! Look at those legs! Her PERFECT height!! (172 cm) Parul, parul, PARUL ei DE FOC!! Si CHIPUL ei!! OMG OMG OMG!!! *faints*smelling salts*faints again*smelling salts*FAINTS AGAIN*. Si alunita, alunita, ALUNITA de deasupra buzei! *wait a minute, lies down*
Te-ai dus, Madalino, frumos, frumos, frumos! Adica CEL MAI FRUMOS, da?! DA?!!
Nimeni nu ti-a cunoscut sufletul atatia ani (43!).
Ce MIRACOL ca te-am cunoscut, MADALINA mea!!!
PS: Numai ochii ii avea tristi, tristi, TRISTI, mereu.
duminică, 24 iulie 2011
Cafengioaica din mine
*Era inevitabil sa ajung sa scriu despre asta. Si veti vedea de ce.
Cafea am baut dintotdeauna. Pana la varsta de 17 ani am baut-o cu lapte si zahar, pentru ca asa mi-o dadea mama si pentru ca numai asa se bea atunci cafeaua la noi in casa. Pe la 17 ani, cand invatam pentru examenele de absolvire a scolii (aka bacalaureat), am inceput sa beau cafea neagra, cu 2 lingurite de zahar (in ceai tot atat imi puneam). O singura data am incercat sa beau cafeaua fara zahar, pentru ca asa auzisem ca se bea cafeaua adevarata, dar la prima inghititura era cat pe ce sa vomit, asa ca am renuntat la idee.
Imediat dupa, in Anul Pregatitor si anul I de facultate beam cafea solubila intr-un mod haotic: puteam s-o beau dimineata, sau la pranz, si mai ales seara, ca sa ma tina treaza sa pot invata. Mi s-a intamplat odata ca m-am culcat pe la vreo 1AM si m-am trezit la 4AM, pentru ca aveam a doua zi examen si trebuia sa invat, si inainte sa ma apuc de treaba am baut o cafea foarte, foarte tare. Peste 2 ore mi s-a ridicat tensiunea in asa fel, incat mi-am spus dupa aceea ca daca nu am murit atunci, o sa traiesc mult si bine. Am fost nevoita sa las balta invatatul si sa ies la aer liber, unde am stat si mi-am revenit pana sa merg la examen (9AM). De atunci n-am mai exagerat cu cafeaua in halul asta.
In anul II de facultate, o profeasoara mi-a spus ca e mai buna si aromata cafeaua naturala decat cea solubila. Am vrut sa incerc cumparandu-mi cafea naturala si un ibric simplu si am inceput sa beau si eu cafea naturala. Problema era ca intotdeauna imi dadea cafeaua in foc, asa ca mi-am luat un ibric italian si dupa aceea totul a mers bine.
Am avut o perioada in care am baut cafeaua in stil european, adica pui cafea naturala in cana, zahar, si torni deasupra apa fiarta, mesteci, acoperi cu ceva si astepti ca zatul sa se aseze. Se mai adauga 3-4 picaturi de apa rece, daca vrei sa se limpezeasca cafeaua mai repede.
Am inceput sa beau cafeaua regulat: una pe zi, dimineata. Daca eram prea obosita, mai beam una pana in ora 12AM. Nu mai beam cafea dupa-amiaza, pentru ca imi crea probleme cu somnul. Daca beam mai mult de 2 cafele pe zi, intram in priza: imi tremurau mainile, faceam tahicardie, eram agitata si ma durea capul.
Ca orice cafengioi care devenisem, ma respectam: cumparam doar cafea Lavazza, chit ca eram studenta si era cam scumpa. Mai apoi am trecut la Jacobs Kronung, trecand prin Maxwell House si Tchibo.
Am renuntat treptat la zahar, pentru ca din cauza acestuia nu mai simteam gustul adevarat al cafelei (la fel si in cazul ceaiului). Acum nu pot pune deloc gura pe cafea cu zahar. Vorba aia: cafea cu zahar – otrava adevarata!
Deseori imi pun in cafea putin suc de lamaie proaspat stors. Uneori se portocale. Imi place enorm de mult cafeaua cu lapte. De obicei, daca beau si a doua cafea pe zi, aceasta va fi numaidecat cu lapte.
Beau cafea 3in1 numai alaturi de paine cu unt. Foarte rar.
Nu percep altfel dimineata decat incepand-o cu o cafea. E un ritual. Cand fumam, cafeaua de dimineata era acompaniata de tigara. Fie acasa la bucatarie, sau la job cu colegii. De cand nu mai fumez, imi beau cafeau in fata calculatorului citindu-mi e-mail-urile si ziarele online.
Ador sa beau cafea prin cafenele. Ca ti-o fac standard dupa reteta si parca e mai buna decat cea de acasa. In ultima vreme am trecut din nou la cafea solubila, pentru ca asa se bea la noi in casa si pentru ca mi-e foarte lene s-o mai fac la ibric. Dar sunt convinsa ca o sa ma intorc la cea naturala.
Desigur ca inca nu am baut cea mai buna cafea din viata mea. Am atat de multe de descoperit in ce priveste aceasta bautura. N-o sa renunt niciodata la cafea, n-o sa pot.
Ceea ce am vazut de cand beau cafea regulat este ca in Ucraina nu exista o traditie a cafelei ca in Romania. In Ucraina se bea mai mult ceai, ni se trage inca din URSS.
Am cativa prieteni care nu beau cafea deloc, din cauza probelemelor cu tensiunea (si mama la fel), si tare mi-e vai si amar ca nu pot imparti cu ei aceasta placere.
Nu percep asa ceva ca (cacafonie neintentionata) cafeaua decofeinizata! E ca si cum ai bea bere fara alcool sau ai fuma tigari fara nicotina. What’s THE point?
Desigur ca am scris toate astea bandu-mi cafeaua de dimineata in aceasta duminica cu putin soare, dar frumoasa.
luni, 18 iulie 2011
Despre muzica populara romaneasca
Intro: Nu esti roman adevarat, daca nu-ti place muzica populara romaneasca!
M-am nascut spre sfarsitul lui octombrie 1983 intr-o localitate romaneasca numita Voloca din judetul Cernauti, Ucraina. Sunt romanca de nationalitate, iar limba romana este limba mea materna. Satul nostru isi pastreaza traditiile si obiceiurile romanesti in pofida faptului ca este inconjurat de sate ucrainene, care au fost si ele romanesti, dar au fost asimilate de ucraineni. Romanii din satul meu isi pastreaza identitatea romana datorita faptului ca nu au renuntat pana acum la scoala si biserica in limba romana. Si, desigur, romani fiind, muzica populara romaneasca este suflul nostru.
Exista la noi in sat un obicei, numai al nostru. Ma rog, poate fi numit "hora", aia de demult, numai ca noi ii spunem "nunta in sat". In centrul Volocii este un spatiu special amenajat pentru dansul nuntilor. Duminica, de obicei cand e cald (aprilie-noiembrie), cei ce-si sarbatoresc nunta se aduna in acel spatiu special si danseaza. Danseaza nuntasii si tinerii care "au intrat in joc" (adolescentii care dau semne cum ca ar fi pregatiti pentru casatorie, adica fetele mari si flacaii). Insa la nunta vine tot satul sa se uite. Si e plin de lumea acolo ca la Revolutia din '89.
Muzica care se canta la nunti in sat desigur e muzica populara romaneasca. De mic copil mergeam si eu cu gasca mea, ne impiedicam pe sub picioarele celor mari pe acolo si nu acordam atentie muzicii. Mie personal muzica populara nu-mi placea deloc. Intotdeauna imi crea o senzatie de tristete, o tristete de a adultilor, pe care eu o alungam cum puteam de bine. Aveam un vecin din Basarabia care mai aducea muzica populara basarabeana si de cate ori o ascultau cu parintii mei, fugeam si ma ascundeam pe unde puteam ca sa nu stau sa ascult lalaiala aceea.
Mai tarziu, la noi in casa au aparut doua casete: Irina Loghin si Sofia Vicoveanca. Pe ele le ascultam. Pe prima, pentru "baladele" ei, pe a doua, pentru comicul versurilor si vocea joasa. Dar nu intelegam si nu percepeam valoarea adevarata a muzicii populare romanesti la momentul acela. Mai tarziu m-am facut si eu fata mare si a trebuit sa dansez pe muzica populara la nunti in sat si imi placea, nu-mi placea, dantuiam si eu cu toti in rand.
In vara 2003 (se pare), am mers la nunta fiului nasilor mei. Ei fiind mai instariti, au invitat-o ca solista pe Margareta Clipa. Cand am ascultat-o prima data live acolo la nunta, am ramas tablou: WOW!!! Extraordinar!! Ori ca m-a impresionat interpretarea live in sine, ori ca Margareta Clipa are o energie speciala, dar dupa aceea o vara intreaga am ascultat-o cumparandu-mi cateva casete din Suceava.
Mai tarziu, in Timisoara, am descoperit-o pe Maria Dragomiroiu. Cumparat caseta si ascultat la greu. Ce nu-mi placea la ea era ca folosea tehnologia moderna in muzica, gen orga si efecte de calculator. Nu stiu, poate din cauza pletei bogate sau a vocii si interpretarii usoare, dar eram vrajita.
Intr-un 1 Decembrie, a avut loc un mare concert la Universitatea de Vest din Timisoara unde eu eram studenta la vremea aceea. Invitati au fost: Maria Ciobanu, Nicolae Furdui Iancu, Sofia Vicoveanca, maramuresenii cei doi, cuplul, nu tin minte cum ii cheama, de-i arata si pe la TV foarte des, si inca cativa artisti. Recunosc, nu mi-a placut Maria Ciobanu (stupid me!). Sofia Vicoveanca...
Ah, Sofia Vicoveanca! Cui nu-i place vocea ei joasa? Flirtul si flerul din interpretarea ei. Jucausenia. Eleganta ei naturala. Cine mai poate purta traista pe umar si opinci intr-un mod atat de elegant ca Sofia Vicoveanca? Eh, nimeni. Am mai avut ocazia s-o ascult live intr-un mai la Cernauti la nu mai stiu ce eveniment oraganizat de minoritatea romana din Ucraina. Nu ma intereseaza ca se spune ca in concertele sale alterneaza cantecele cu recitale de poezii pentru ca nu face fata. Ma intereseaza doar ca femeia asta stie sa se tina pe scena.
Tot atunci, l-am ascultat pe Nicolae Furdui Iancu cu veneratie cand a inceput cu cantecele lui patriotice. Plus ca era sala arhiplina, iar in jurul salii, la distante a cate 5 metri, falfaia cate un Tricolor peste capul celor care stateau in picioare. Asa un sentiment de patriotism nu am mai trait niciodata in viata mea. Si mi se intampla pentru prima data. Cred ca a fost unul dintre factorii definitorii care m-au facut sa vreau sa ma stabilesc in Romania.
Desigur ca maramuresenii nu m-au lasat indiferenta. Aduceti-mi aminte cum ii cheama pe cei doi, cuplul, ca sa le spun pe nume. Ea canta la chitara aia cuidata, stiti, o tine ca pe un contrabas.
Prin 2006 ne-am instalat antena parabolica acasa, as ca m-am scapat la Etno TV si Favorit. Zilnic ma uitam la cate ceva. Asa am invatat ca exista mai multe feluri de muzica populara romaneasca, ca este impartita pe zone. Si am invatat si sa le diferentiez.
Asa am descoperit doua interprete bune care mi-au placut. Sa ma ierte Dumnezeu, dar nu-mi pot aminti acum cum o chema pe doamna aceea mai in varsta. Stiu doar ca era din zona Bistritei, a murit acum un an sau doi (?), melodie renumita interpreatata (aprox.) "Draga ti-s si da si nu, ca si acum, si pana amu" si numele ii suna ceva de genul "protopopescu" (???). NU POT SA-MI AMINTESC NUMELE EI ACUM. Si mi-e rusine... Are un nume greu, dar frumos.
A doua artista a fost Aneta Stan, din Dobrogea. Ori muzica populara dobrogeana mi-a mers la suflet, ori m-a impresionat costumul popular cu accente turcesti al Anetei Stan, dar stiu ca de atunci o ascult cu placere.
Tot in 2006, de Martisor, am ascultat-o live la Cernauti pe Daniela Condurache. Peste o luna si jumatate, cand am urcat in clasa I in trenul spre Timisoara, impreuna cu mine a urcat o doamna cu ochelari de soare, aveam loc in acelasi compartiment. Habar nu aveam cine este ea, pana cand o alta doamna n-a recunoscut-o: era Daniela Condurache. Am stat de vorba 12 ore, pana cand a coborat ea la Arad. Nu ne-a cantat in tren, dar vocea ei de altista mi-a bucurat urechile. Si fiind o persoana simpla si pe cat se poate de umana, mi-a dat si autograf, si numarul de mobil (just in case).
Odata, am vazut o emisiune despre viata Mariei Ciobanu. Abia atunci am inteles de ce poti s-o iubesti pe aceasta artista mare. Eu preferand vocile feminine joase, nu i-am acordat vocei de ciocarlie a Mariei Ciobanu atentie din start. Acum am tot respectul pentru aceasta cantareata atat de importanta pentru muzica populara romaneasca. R.E.S.P.E.C.T.
In decembrie 2007, am descoperit-o pe geniala Maria Raducanu, cantareata mea de suflet. Desi canta jazz si n-ar trebui sa intre in categoria muzica populara de aici, dar nu pot sa nu mentionez melodiile populare interpretate de ea in stil etnojazz. Cine stie cunoaste. Mai mult nu spun nimic. Doar ca din muzica Mariei Raducanu am aflat de... Maria Tanase. Abia in 2007-2008 am aflat de Luceafarul muzicii populare romanesti. Mai bine mai tarziu decat niciodata, dar, oricum, era inevitabil. Asa cum canta Maria Tanase "Ciuleandra" n-o face nimeni. Si nimeni nu va face-o vreodata. Si cu asta am spus totul.
Desi am trait 7 ani in centrul Banatului, si anume la Timisoara, cu greu am digerat muzica populara banateana. Nu stiu de ce. Pe langa eleganta celei moldovenesti si bucovinene in care am cresut, muzica populara banateana era cam prea saltareata pentru gustul meu. Dar pentru ca ma angajasem la un ONG in care se faceau deseori chefuri (si) cu muzica populara banateana, am prins gustul. Acum nu stiu, ori accentul banatean, ori alunita de deasupra buzei, dar o ascult cu mare placeree pe Stana Izbasa.
Azi-dimineata, m-a impresionat enorm de mult Madalina Manole cand am ascultat-o pentru prima data cu "Cine iubeste si lasa". O amintesc si pe ea aici.
Desigur, exista si multi alti interpreti veritabili de muzica populara romaneasca pe care eu inca nu i-am descoperit. Va rog foarte frumos sa mi-i indicati aici, pentru ca o sa-i ascult cu placere.
PS: Stiti de ce m-am adaptat eu atat de usor si am trait ca pestele in apa in Banat? Pentru ca bucovinenii si banatenii se aseamana: sunt la fel de mandri si plini de sine. :))))))))))))))))))) O, da, hai, iubiti-ma mai putin pentru ca am spus asta!!
(*) Melodie de Stana Izbasa.
duminică, 17 iulie 2011
Moarte stigmatizataDespre sinucidere
Ce ma impinge sa scriu despre acest subiect este moartea atat de discutata in Romania a Madalinei Manole. Demult s-a confirmat faptul ca artista s-a sinucis.
Deci ce cred eu despre sinucidere? Sunt revoltata. Revolta vine in urma unor afirmatii despre sinucigasi de felul urmator: Cum putea sa faca asa ceva? Trebuie sa fii prost sa faci asa ceva! Era posedat/a de diavol. A fost slab/a de fire. Nu a stiut sa iubeasca viata. Niste tampiti. Nebuni de legat (=bolnavi mintal). Cum sa lasi familia si pe cei iubiti si sa-ti pui capat zilelor? Gest urat. Egoism curat. Pacatosi. Ptiu, ptiu, nu se spune pe nume! (gestului) Ticalosi si criminali (chiar). Neoameni.
Multi va regasiti in afirmatiile astea, nu (sa va fie rusine)? Dar a stat vreodata cineva sa se gandeasca ce este de fapt in capul, inima si sufletul unui sinucigas (vai, ce cuvant urat!!)? Ce provoaca un astfel de gest? Ati stat de vorba cu fiecare om care s-a sinucis, ca sa aveti dreptul sa-l invinovatiti?
E clar ca in societatea crestina (ortodoxa) in care traim sinuciderea e cel mai mare pacat (asa spune Biblia), si este si un tabu. Un stigmat, mai bine spus. Oamenii care mor punandu-si capat zilelor sunt stigmatizati pe veci. Stigmatizata e si amintirea despre ei. Nu stiam, dar recent am aflat ca nu se fac rugaciuni pentru sinucigasi in biserica. Asa e legea. Omul moare si despre el nu se mai vorbeste niciodata doar din simplul motiv ca a murit cum a murit. Ei sunt proscrisii.
Revin, nu s-a intrebat nimeni niciodata ce a avut omul in suflet, in inima si in minte?? Ca doar nu s-a trezit dimineata, s-a spalat pe dinti, si-a baut cafeaua si si-a zburat creierul cu un glonte? De ce sa fim atat de superstitiosi incat sa ignoram realitatile cu care s-a confruntat cel care a ales sa moara astfel? De ce ne este frica? Adica: ne este frica de ceva?
Am cunoscut 3 persoane la viata mea care s-au sinucis. Unul dintre ei a fost fratele tatalui meu. Scriitoarea mea preferata, Virginia Woolf, s-a sinucis si ea. Asta se intampla destul de des in lume (nu cunosc statisticile, deci nu pot sa spun cat de des). Se poate intampla cu oricine si stiu ce spun. Niciodata nu spune niciodata.
Pentru mine e o moarte ca oricare alta. Cei care o fac o fac dintr-un motiv anume. Poate chiar nici nu-si doresc asta. Eu nu-i judec. Nu-i stigmatizez. Si nu ii uit. Si cred ca asa ar trebui sa facem toti. Mai ales daca sinucigasul ne-a fost apropiat (iubit, familie, prieten).
Nu intru in discutia despre motivele sinuciderii. Dar sunt convinsa ca fiecare are un motiv. Sau mai multe. Iar cu certitudine pot sa spun ca acesti oameni trec printr-o mare tulburare inainte de a comite fapta (ar putea fi si tulburare psihica desigur). Nimeni in stare normala de functionare nu ar face acest lucru. Tulburarea poate sa fie indelungata si sinucigasul sa se pregateasca pentru gestul final (ultimate) sau poate fi de moment si fapta sa se comita imediat. Pentru mai mult nu vreau sa ma dau cu parerea.
Doar atat ma revolta: stigmatizarea sinuciderii. A muri e uman. Indiferent de felul in care se produce moartea. (Hai, atacati-ma cu: sinuciderea nu e morala, e un fapt criminal in sine, pacat suprem...)
***Pentru oricine ar citi asta: nu incurajez pe nimeni sa recurga la acest gest! Cine are ganduri suicidare sa se adreseze celor apropiati sau specialistilor in domeniu (psihologi, psihiatri sau chiar medici de familie). Nu tineti in voi si nu luptati singuri - aveti foarte mari sanse sa pierdeti...
PS: Si credeti-ma ca ei, sinucigasii, se gandesc la noi cand aleg sa se duca, dovada fiind scrisorile de adio.
Fata cu parul de foc
*Aceasta postare se vrea a fi o comemorare a marei artiste Madalina Manole la un an de cand s-a dus. * Cei care ma cunosc stiu ca de un an si 4 luni am plecat din Romania stabilindu-ma pentru o vreme in Ucraina. Stirile din Romania le aflu de pe internet. Uneori urmaresc posturi TV romanesti cu ajutorul antenei parabolice. Deci in mare parte sunt la curent.
Nu am urmarit cazul Madalina Manole decat in iulie 2010 cand s-a si produs tragedia. Spun asta, pentru ca sa nu se creada ca fac si eu parte din oamenii carora le place senzationalul, barfa si spectacolul. Am aflat de toata zarva din Romania despre acest caz zilele trecute cand s-a implinit un an de la moartea artistei.
De Madalina Manole ma leaga un lucru foarte important pentru mine, lucru pe care nu-l pot spune aici, si nici nimanui intre patru ochi, un lucru pe care l-as putea imparti numai cu ea, Madalina, daca ar mai trai. Atat.
Nu am fost si nu sunt fana Madalina Manole. Ea e doar prima cantareata din Romania pe care am cunoscut-o. Prima-prima. Desigur imi pare rau ca in vara 2000 nu am mers la concertul ei de pe plaja din Navodari. Acum n-o sa pot merge la vreun concert de al ei niciodata. Din 2000 incoace nu am ascultat-o decat eventual la radio sau la TV.
Pe langa faptul ca am acea "legatura" personala cu Madalina, trebuie sa subliniez de ce scriu aceste randuri acum si aici:
1) Madalina Manole a facut muzica usoara (NU POP!) romaneasca autentica;
2) Intotdeauna m-am pierdut in raguseala usoara si catifeaua din vocea ei;
3) A fost, este si va fi o femeie cu adevarat frumoasa.
Nici macar nu am un CD de al ei... Si foarte tare as vrea ca ea sa se poata odihni in pace, sa nu i sa auda numele decat din gura celor care o iubesc cu adevarat.
"Viata merge mai departe, ce e al tau e pus deoparte."
(Madalina Manole, "E spectacol")