Scriu cum simt

Nu, nu scriu o postare despre concertul lui Johnny Raducanu&Ion Caramitru, cum ne-am plimbat, adica eu cu A., cu ei prin oras si cum am ajuns la concertul lor de la Filarmonica exact de ziua mea.

Scriu despre cum oamenii inca ma iubesc, cum sunt unii in stare sa faca sa te simti like a queen, oameni care te trateaza regal, pentru ca asa se trateaza pe ei insisi. Oameni modesti, fara fitze, fara porcarii in cap si lipsiti de paranoia.

Scriu despre cum am facut pentru prima data autostopul in Romania, chiar daca numai de la Arad la Timisoara. Despre cum am pierdut niste trenuri din TM spre AR si cum am prins asa din treacat un microbus spre destinatia dorita.

Scriu despre niste pui in sos de piper verde, delicios, mancat la ora 2 noaptea, cu 2 oameni-unul-drag-si-altul-nu, dupa 150 gr de whiskey si un concert de jazz.

Scriu despre cum copilul meu de un an si 2 luni, Mariza, exact de ziua mea, a venit si s-a culcusit la mine in brate in timp ce eu stateam pe scaun - CEEA CE NU MAI FACUSE NICIODATA PANA ACUM.

Si mai scriu despre cum mi-as dori si eu sa plec sa traiesc un an pe o insula thailandeza.

What a bit on a fork!

În 2005, când am citit The Female Eunuch de Germaine Greer am spicuit aceste aplelative feminine în limba engleză. Le-am notat într-un caiet, ca să le am la îndemână. După aceea m-am tot mutat Timişoara-Ucraina-Timişoara, diferite locuri prin Timişoara, mai pe scurt, când am vrut să le postez pe blogul de pe 360.yahoo, nu le-am mai găsit. Astfel, vara asta, după susţinerea disertaţiei, când teoretic am intrat în vacanţă (practic, nu), am cotrobăit prin hârţoagele mele şi ta-daaaaaaaaam! am dat de lista aceasta. Am tehnoredactat-o şi am salvat-o pe comp chiar atunci. Dar o postez abia acum aici.

Uitaţi-vă cum este numită femeia în loc de femeie. Apelativele la adresa femeilor vin din diferite zone: regnul animal, domeniul gastronomic samd.

Mi-am zis că o să fac cândva o listă în limba română. Dacă sunteţi inspiraţi, puteţi să postaţi apelativele feminine româneşti la comentarii şi facem o listă comună.

Goosfraba!

1	hag	59	snatch
2	hag-ridden	60	slit
3	termagant	61	crack
4	broad	62	tail
5	bawd	63	gash
6	hoyden	64	slot
7	wanton	65	skirt
8	baggage	66	frill
9	fright	67	a bit of fluff
10	tart	68	juicy little piece
11	harlot	69	honey
12	scold	70	sugar
13	witch	71	dish
14	chit	72	sweety-pie
15	madam	73	cherry
16	lady	74	cookie
17	dame	75	chicken
18	duchess	76	pigeon
19	wench	77	honey-pot
20	quean	78	hair-pie
21	donah	79	cake/jelly-roll
22	dell	80	doll
23	moll	81	baby
24	biddy	82	baby-doll
25	bunter	83	chick
26	scrubber	84	bird
27	drab	85	kitten
28	slut	86	lamb
29	slommack	87	cow
30	slammerkin	88	bitch
31	traipse	89	hen
32	malkin	90	shrew
33	trollop	91	goose
34	draggle-tail	92	filly
35	slattern	93	bat
36	punk	94	crow
37	fireships	95	heifer
38	brimstone	96	vixen
39	laced mutton	97	fox
40	blowens	98	fish
41	bawdy baskets	99	mutton
42	bobtail	100	skate
43	bed-fagot	101	crumpet
44	pretty horse-breaker	102	a bit on a fork
45	whore	103	cabbage
46	trull	104	greens
47	tramp	105	meat
48	scow	106	bread
49	scupper	107	kept-woman
50	slag	108	call-girl
51	bag	109	adventuress
52	douche-bag	110	woman of the world
53	toe-rag	111	woman of pleasure
54	pig	112	mistress
55	pig-meat	113	inamorata
56	dog	114	paramour
57	meat	115	courtesan
58	pussy	116	mondaine

Puţin pe jos, pe sub soare

Ieşind de la CJT, am luat-o la dreapta, pe jos pâââââââână-n Piaţa Bălcescu. Cu câteva opriri, totuşi. Căştile în urechi. Muzică Ok. Foarte Ok, chiar dacă acum nu-mi amintesc ce anume.

Soare. Mult soare. Lume multă. Cu feţele luminate, aş spune.

Trec la semafoare. Trec pe sub plăcuţa unui notar public la care am fost mai acum două săptămâni. Prind cu coada ochiului „totul la pret de 10 lei”. Drepta-mprejur şi intru. Degeaba. Not my style of shopping. Ies. Şi din nou la dreapta.

Trecusem de Fornetti. Nu mai cumpăr Fornetti. Ultima dată au fost foarte naşpa. Clei. Plus că o dată am cerut cu brânză dulce şi nu aveau; am spus să-mi dea cu caise şi mi-a dat cu dolveac: NU-MI PLACE DOVLEACUL! Caut Truffi în faţă – nu-i. În reparaţii. Sau poate chiar s-a închis. Anyways. Îmi vine altă idee.

Trec pe lângă librăria Cartea de nisip. Nu intru, că dacă intru, mă ţine o jumătate de oră pe puţin, plus că nu am bani (deşi aş vrea să-mi cumpăr cartea lui Vosganian sau Moartea lentă a Lucianei B.). Trec prin Piaţa Libertăţii. Pe Alba Iulia. Din principiu nu cumpăr îngheţată de la acvariul din centru. Intru la McDonald’s. O îngheţată cu ciocolată, vă rog.

Pe jos înainte. Pod. Afiş cu spectacole de la Teatrul Naţional pe luna septembrie 2009. Semafoare. Soare. Mult soare. Sub biserica catolică din Bălcescu mă opresc şi fac o poză la turnuri.

Mă dor picioarele.

PS: Revin cu o poză diseară.


PS2: Cartea soaptelor costa 49.95 roooooooooooooooooooooooni...

Despre oameni. În felul meu

Oameni şi oameni. Unii te copleşesc prin spontaneitate, alţii te omoară cu previzibiltatea lor, dar de la toţi ai câte ceva de învăţat la un moment sau altul. Sunt oameni pe care îi admiri de la prima vedere, pe alţii mai târziu, pe unii niciodată (ca să nu spun contrariul). Oamenii mă fascinează. Relaţiile interumane sunt adevărul pe care mă bazez. E adevărat că uneori nu ai pe ce (cine) te baza, dar asta e partea tristă a poveştii.

La un om te pot marca cele mai diverse lucruri mărunte, ceea ce mi se şi întâmplă, uneori.

Să simţi mirosul de ţigară proaspăt fumată din gura cuiva aplecat deasupra ta. Şi să nu fie dezgustător, ci dimpotrivă, să te apropie.

Să prinzi privirea unui om care povestindu-ţi lucruri importante din experienţa personală caută parcă să-ţi spună şi cu ochii ceea ce spune cu gura.

Să împarţi aceeaşi pernă cu un om obosit şi să-ţi odihneşti fruntea pe umărul lui.

Să vezi nişte ochi bucurându-se care au alergat în vârful degetelor să-ţi deschidă uşa.

Să vezi un om frumos numai o singură dată în viaţă.

Să ai norocul să-l vezi şi a doua oară.

Să ţi se dăruiască prietenia unui astfel de om.

Să facă foamea împreună cu tine, susţinându-te.

Să creadă sincer că vei face o nebunie şi tu chiar s-o faci.

Să râdeţi concomitent la o fază pe care o înţelegeţi/percepeţi numai voi.

Să urmăreşti cum marginile irişilor devin şi mai albastre de la lacrimi.

Să simţi căldura mâinii pe umărul tău, neaşteptat.

Să observi o privire curioasă şi prietenoasă care te urmăreşte făcându-te să te simţi bine.

Să-ţi spună HUUUUUUUUUG pe messenger.

Să-ţi dăruiască un little black dress (a la Coco Chanel).

Să reuşească să te scoată la suc şi în perioadele cele mai proaste.

Să-ţi spună pe nume şi de fiecare dată să te surprindă.

Lista ar putea continua, pentru că se pare că sunt norocoasă în ce priveşte oamenii deosebiţi. Fie ei şi doar câţiva la număr. Dar întotdeauna îi umbresc pe cei şterşi (din ăştia-s mulţi).

Baterie încărcată!

Când e vorba de Fere şi Maria, e vorba de nebunii şi aventură. Numai ele două pot să mă scoată de pe orbita cotidianului şi a monotoniei. Cu ele am avut posibilitatea să fac ceea ce în mod normal nu aş face. Probabil n-aş şti cum să. Maria spune că Fere e capul a toate, cred că o să-i dau dreptate. Păi, aş fi făcut eu aşa ceva de capul meu? Să ajung la Timişoara la 7 dimineaţa şi în loc să merg la lucru, să mă întind pe şesul patului, după 3 ore de somn să merg la examen. Sau după o noapte de mers cu trenul, să ajung la Timişoara, să fac duş, şă beau o cafea, şi să încep prima zi de lucru la jobul cel nou. Sau să dorm îmbrăcată, iar apoi în aceleaşi haine să colind oraşul (nu Timişoara, evident). Sau să mănânc pui la lipie/pleşcaviţa de la fast-food-ul din colţ la ora 2 noaptea.

Ei, bine, de data asta a fost nunta lui Fere! O nuntă hippie, simplă şi frumoasă, fără fiţe, pe măsura lui Fere, de fapt. A fost prima nuntă din România la care am fost, dar vreau să spun că la nici o nuntă până acum nu s-a veselit lumea de la 12.30PM până la 3.00AM! Plus că la sfârşit s-a furat mirele! Şi eu care am vrut să văd obiceiurile româneşti de nuntă..., dar nu cu Fere, ai cărei prieteni aproape toţi cântă la chitară şi ştiu să se simtă bine, fie că dorm în cort, fie pe butucul din curtea din spate.

Şi parcă presimt aşa că ne cam aşteaptă Padişul! Auzi, Maria? Eu niciodată n-am dormit în cort, fapt care l-a făcut pe Marius să se mire şi să mă mai întrebe încă o dată acelaşi lucru (salutare pe această cale!), aşa că trebuie să recuperez/ăm!

Fere&Sava, casî di chiatrî!!!

PS: Vă mulţumesc.

PS2: I feel a little better now, (almost) ready to start writing (prietenii ştiu ce şi de ce).

Everybody wants a piece of ME!!

Oameni, sunt atat de obosita si... obosita, nu mai trageti carnea de pe mine... nu mai cereti nimic de la mine, ca nu mai am de unde, ati luat tot...

Vocea aceasta ma va face sa nu-mi pese de cei dinfara, care vor bucati din mine...




Later edit: Da, am uitat sa spun ce legatura are postarea asta cu feminismul.

*Female solidarity is the power.* Va prindeti voi.

Raport propriu şi personal

De la susţinerea tezei încoace am fost într-o stare de nedescris, de nedesenat şi denecântat. Obosită. Absentă. Numb. Ultima cred că a fost şi de la căldură. Şi eu care credeam că viaţa îşi va reveni la normal după marea susţinere – mă înşelam amarnic. Când ţi se termină grijile, apar altele, nou-nouţe, au ele grijă (!) cumva să nu te lase să respiri... Am încercat să fac faţă. Aşa că ultimele mele 3-4 săptămâni au arătat în felul acesta:

Ieşiri în oraş: 2
Ieşiri cu Mariza la plimbare: 2
Cărţi:
- terminat de citit Camera lui Jacob de Virginia Woolf (începută în 2006)
- reluat lectura unui roman SF, Wild Enery. Lana, în limba ucraineană (început în 2007)
- început să recitesc Doamna Dalloway (citit 80şicevapagini, abandonat)
- citit 40 de pagini din memoriul despre compozitorul Volodimir Ivasiuk scris de tatăl acestuia, Mihail Ivasiuk (în limba ucraineană, intenţionez să termin cartea)
- primit pe mail Nebulon de (la) Ruxandra Cesereanu (urmează să încep lectura săptămâna viitoare)
Bloguri: citit ca de obicei. Descoperit Blogul unui mic porc, hehe!
Muzică:
- ascultat foarte multă muzică evreiască, în special The Barry Sisters. Nu pot să-mi explic de ce.
- V. mi-a adus din Serbia Goran Bregovic’s Karmen. Serbian music – my old passion! Hvala!
Lucruri utile făcute prin casă: 0
Certuri: 3. 2 nu din iniţiativa mea. Pardon, 4. Şi cu fratele pe mess.
Gânduri pozitive: 0.9
Ştrand: 0
Dinţi:
- 1 bucată molar de minte extras
- 1 bucată plombă căzută
- dureri de dinţi care nu au nicio legătură cu cele menţionate mai sus
Nervi: sacul plin
Somn: prost. Prea puţin sau prea mult.
Vacanţă: 0
Messenger: 2. Ore. Pe zi.
Idei geniale: să-mi bag piciorul în job şi să plec în Bora Bora
Mâncare: multe dulciuri. Foarte multe dulciuri
Alcool: 1 bucată sticlă vin roşu
Filme:
- Requiem for a Dream
- Amelie (văzut jumătate, abandonat)
- Lady Peasant (Puşkin)
- O noapte de mai (Gogol)
- Numb
- Anna Karenina (văzut jumătate, abandonat)
- 17 Moments of Spring (Soviet serial ab. WWII, văzut 3 episoade so far)
- Friends (căteva episoade)
- Alf (câteva episoade)
Emisiuni de umor în limba rusă pe youtube: aprox. 112
Job: 5 zile pe săptămână, câte 8 ore pe zi.

Acestea fiind spuse, adaug doar ceva. De acum încolo, pentru orice postare, care, aparent, nu are legătură directă cu feminismul, o să dau o explicaţie cum că de fapt postarea respectivă ARE legătură cu feminismul. Încep acum.

*Virginia Woolf a fost prima feministă pe care am citit-o.* Punct.