Blogul unei feministe

miercuri, 14 aprilie 2010

Ева Польна - Голубой ангел (Eva Pol'na - Ingerul albastru)

Nu am timp de blog. De muzica, da.

Intodeauna mi-a placut vocea ei. Inca din adolescenta. De atunci or fi trecut vreo 11-12 ani...

vineri, 9 aprilie 2010

...

Am zile in care nici generozitatea soarelui de afara nu ma (mai) bucura.

miercuri, 31 martie 2010

Work is the best antidepressant.

sâmbătă, 27 martie 2010

joi, 25 martie 2010

Dupa aproape un an am ajuns din nou la Cernauti. Orasul, ca si anul trecut, mi-a lasat aceeasi impresie: frumos si curat. Zona centrala face cu ochiul turistilor, din toate punctele de vedere, dar si mie (oi fi si eu un fel de turist). E si mai frumos cand e verde, dar pana va inverzi, trebuie sa mai treaca vreo 2 saptamani. E genul de oras care te face sa te simti altundeva decat in fosta URSS. Ma uitam in fetele oamenilor si le admiram trasaturile specifice slavilor, desi am dat si peste romani azi. La Catedrala se sfintea mirul (se pare) si toti aveau lumanarile infipte in bucati patrate de hartie, toti.

La libraria-supermarket "Kniga" lucreaza aceeasi tipa cu par saten, ca si anul trecut, si acum 2 ani. N-am cumparat nimic, m-am uitat doar, dupa Orwell. Cu 6 euro iti iei 1984 si Animal Farm - 2 in 1, cu coperti cartonate, traduse in rusa desigur (cu 4 euro, aceleasi opere, dar paperback). Caut doar Animal Farm, ca am citit 1984.

Nu credeam ca 2 ore la coafor imi vor face bine. Ii multumesc coafezei, pentru ca m-a tras de limba si am avut un dialog dragut. In rusa. Cuvintele in aceasta limba ieseau din gura mea anevoios, cu accent romanesc (banatean, as spune). E ciudat cum poti sa intelegi o limba la perfectie, dar sa n-o poti vorbi coerent, clar. Mi-ar trebui exercitiu, de cam 2-3 saptamani, ca sa spun totul exact cum imi vine la gura (ca nu traduc in gand din romana, nicium). Acum mi-e mai usor sa ma exprim in engleza decat in rusa sau ucraineana, numai ca in Cernauti nu prea face.

Azi chiar am zambit in acest oras, ceea ce mi s-a intamplat pentru prima data in ultimele 2 luni si ceva, dar mai mult am lacrimat. Sa spunem ca a fost de la astenia de primavara.

*Foto: eu, 20 aprilie 2009

PS: Mami, La Multi Aaaaaaaaaaaaani!

sâmbătă, 20 martie 2010

RO-UA (12 martie 2009)

(Cand am scris aceste randuri eram dincolo. Un dincolo din cele doua.)

Pentru că ce laşi în urmă întotdeauna îţi apare în faţă.

Mereu şi întotdeauna mă uit lung la fâşia aceea de vreo 2 metri lăţime de pământ arat dintre aceste două ţări. Un loc între. Unde te afli de fapt când eşti exact pe acea fâşie? Mă întreb de fiecare dată când sunt pe ea. Îmi ia câteva secunde să trec dincolo. Ori dincoace. Depinde de unde vin şi încotro mă îndrept. O fâşie de pământ arat pe marginile căreia se află două ţări diferite. E mare diferenţa când treci din una în alta. Pornind de la literele care apar pe diferite panouri până la cerul de deasupra. Pentru că poate să plouă între Suceava şi Siret şi să fie soare între Porubna şi Cernăuţi. Pentru că poate să fie invers. Pentru că ieşind din România şi intrând în Ucraina treci de la multe culori la mai puţine culori, pentru că Cernăuţiul încă este cenuşiu, pentru că incă nu s-au spălat urmele comunismului de pe străzile lui. Pentru că asta te deprimă după abundenţa de culori din ţara proaspăt-intrată în UE. Pentru că Ucraina este o ţara cu lucruri pătrăţoase, o ţara prea mare, prea lungă şi prea lată. Pentru că Ucraina de fapt e o ţara frumoasă când ieşi din România-cea-cu-forme-ondulate-şi-prea moi-ţară-unde-totul-e-la-îndemână-şi-unde-nu-se-aud-cântece-în-limba-rusă. Pentru că Ucraina e un uter mare şi rece, dacă întârzii prea mult pe pământurile ei. Pentru că Ucraina e al doilea uter al mamei când eşti departe de ea. Pentru că te alungă şi te cheamă cum vrea ea. Pentru că te rupi şi te legi la loc de ea atunci când ea vrea asta. Pentru că are şi ieşire, şi intrare. Pentru că uneori le încurci. Pentru că uneori nu faci diferenţă între ele. Pentru că Ucraina te face să fugi, fără să te uiţi înapoi. Pentru că Ucraina te face s-o visezi şi atunci când dormi puţin şi prost. Pentru că Ucraina îi are pe oamenii pe care îi iubeşti, oameni de care ai fugit şi la care vrei să te întorci. Pentru că ce laşi în urmă întotdeauna îţi apare în faţă. Pentru că Ucraina e ţara în care plângi că vrei să te întorci în România. Pentru că deseori e invers.

miercuri, 17 martie 2010

Pasare, muta-ti cuibul...

Dupa buna mea traditie, impusa de anumite circumstante, din 2001 incoace m-am tot mutat in fiecare an in alta casa, dar in ultimele 5 luni m-am mutat de 4 ori, dintre care o mutare a fost intr-un alt oras si alta mutare, intr-o alta tara. Recunosc: m-am intrecut pe mine insami... Sa-mi fie de bine (!).

MARIA RĂDUCANU QUARTET (Mezzo Voce 2009) - "Cristina"

Maria RĂDUCANU s-a născut pe 03 noiembrie 1967, la Huşi, în judeţul Vaslui, România. www.myspace.com/mariaraducanu www.myspace.com/iarnadinvis Nu-i plac cv-urile şi nici cv-urile n-o plac pe ea. Nu crede în etichetări, “recomandări”, “festivităţi de premiere”. Se consideră o "simplă" cântăreaţă sau, şi mai bine, O BOCITOARE DE RIT BIZANTIN. Autodidactă. A studiat vioara şi chitara. Şi literatura franceză, la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi şi Universitatea Bucureşti. În paralel, între anii 1984-1993 a participat la toate concursurile şi festivalurile de tineret importante din ţară, în calitate de compozitoare si interpretă de piese din sfera jazzului. De fiecare dată a fost răsplătită cu premii şi distincţii maxime, salutată de public, elogiată de critica de specialitate. Începând cu ianuarie 2000, după o pauză de 7 ani, Maria revine în viaţa de club şi festivalieră din Bucureşti şi din ţară, impunându-se ca o prezenţă artistică de prim-ordin (în măsura în care se poate vorbi de recunoaştere a valorii atunci când NU faci o muzică de TARABĂ). Ultimii ani i-au adus realizări impresionante: opt albume sub nume propriu, dintre care două (PE VALE şi LUMINI) desemnate la Galele Societăţii Civile drept "Cele mai reuşite creaţii discografice de jazz ale anului". Cântă consistent în ţară şi în străinătate (Statele Unite, Franţa, Germania, Marea Britanie, Portugalia, Albania, Suedia, Polonia, Cehia, Italia, Luxemburg etc). Apare ca invitată pe albumele VIAŢA LUMII (JAM RECORDS, 2003, cu Mircea Tiberian Quartet) şi MARGENTO (SOFT RECORDS, 2005, proiect multiart condus de poetul Chris Tanasescu). M.R. a colaborat cu majoritatea muzicienilor de jazz din România (între care Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Vlaicu Golcea, Sorin Romanescu, Pedro Negrescu, Mihai Iordache, Eugen Nichiteanu, Sorin Terinte, Puiu Pascu etc) şi cu personalităţi ale jazzului occidental (între care germanii Maurice de Martin, Jan Roder şi Michael Griener, americanii Chris Dahlgren, Ben Abarbanel-Wolff şi Travis DiRuzza, francezii Siegfried Kessler si Malo Vallois, suedezul Krister Jonsson). Dezvoltă un proiect de "cântece" (ruseşti, sefarde, spaniole, italiene, sud-americane etc) în duo cu chitaristul clasic Maxim Belciug. 2005 - turneu în Marea Britanie cu proiectul MARGENTO (poetry performance/ action painting/ vocal improvisations), cu participare la Fringe Festival Buxton, unde trupa obţine premiul pentru cel mai AVANGARDIST show. În 2009, Marreterraniu Production din Corsica şi MEZZO VOCE au produs pentru Televiziunea Franceza dvd-ul MARIA RADUCANU QUARTET, conţinând 53 de minute de muzică live. Protagoniştii acestui eveniment sunt, în afară de subsemnata, Krister Jonsson (ghitară), Derek Shirley (contrabas) şi Michael Griener (percuţie). În aprilie 2010, la invitaţia celebrului muzician american de avangardă, JOHN ZORN, înregistrează la New York, pentru prestigiosul label TZADIK, un album ce va fi lansat în octombrie acelaşi an. Partener, pe albumul ZIORI, îi este ghitaristul de jazz MARC RIBOT (colaborator, printre alţii, al unor staruri precum Tom Waits, Elvis Costello sau Norah Jones). Maria Raducanu este o artistă greu de categorisit stilistic. De un clasic nonconformism, ea îşi provoacă publicul, cu fiecare nouă apariţie, la sinceritate, deschidere, declişeizare. Maria Răducanu nu cântă pentru snobi, deşi muzica ei este una de rafinament. Că se află stând turceşte pe o străduţă din Paris sau pe scena unei Filarmonici, cântul ei stă sub semnul aceluiaşi crez "dostoievskian" potrivit căruia Frumosul va mântui Lumea. Discografie: Pe Vale - 2002, La Strada Music, cu V. Golcea(contrabas) şi S. Romanescu (ghitară electrică) Colinde - 2002, La Strada Music, cu V. Golcea (contrabas) şi S. Romanescu (ghitară electrică) Lumini - 2004, La Strada Music, în duo cu Mircea Tiberian (pian) Cântece din Răsărit/Chants du Levant - 2005, în duo cu Jan Roder (contrabas, Berlin), INSTITUTUL CULTURAL FRANCEZ din Bucureşti La Tarara / cântece vechi spaniole - 2005, ARBORE SONOR, duo cu Maxim Belciug (ghitară clasică) TROIKA / cântece tradiţionale ruseşti - 2005, ARBORE SONOR, duo cu Maxim Belciug PURE MUSIC - 2008, The End Film, în duo cu Krister Jonsson (ghitară electrică, Suedia) ZIORI - 2010, TZADIK, în duo cu Marc Ribot (ghitare, bass) Vocal pe albumele Viata Lumii (2003, Jam Records, Mircea Tiberian Quartet) şi Margento - musical paintings out of the poetry oven (2005, SOFT RECORDS, album multimedia, proiect ce îmbină action painting cu poezia şi improvizaţiile muzicale, în formula Chris Tanasescu (lead, cuvinte), Vali Baicu (keyboards, compoziţie), Vali Q (percuţie), Grigore Negrescu (action painting), Maria Raducanu (improvizaţii vocale). Referinţe de presă Maxim Belciug, “VOCEA de PE VALE”, Dilema, anul X, nr.493 ” (...) Maria Răducanu – o voce greu de descris. Tot ce aş putea spune ar ţine de domeniul elogiului (ditirambului, laudativului ieşit din orice matcă...). Mă voi rezuma la o numi VOCEA în continuarea acestui text. VOCEA aceasta aminteşte de o altă VOCE a românilor, Maria Tănase, sau de una a francezilor, Edith Piaf, sau a portughezilor, Amalia Rodrigues, sau de altele, în acelaşi mod excepţionale (Cesaria Evora, Mahalia Jackson...). Am numărat aceste voci nu pentru a mi se răspunde că există mari diferenţe între ele, după diverse criterii, ci sperând să se inţeleagă ceea ce le uneşte: o simţire “anume”, o cantitate şi o calitate a ei.(...) “ --------------------------------------------------------------- Matei FLORIAN, “Despre duhuri şi har”, DILEMA VECHE, 2005 “(...) Vocea Mariei Răducanu a fost, neîndoielnic, blagoslovită de har. (...) Uşurinţa cu care intră în intimitatea melodiei, eleganţa cu care ştie să-i folosească şi cel mai neînsemnat detaliu, delicateţea cu care atinge cuvintele desferecându-le de praf şi de zgură, nonşalanţa cu care îşi leagănă cântecul te duc cu gândul la o plutire pe care numai glasul celor aleşi ţi-o poate dărui.(...)--------------------------------------------------------------

-Ioan Cristescu, “Maria Răducanu şi muzica străveche”, ZIARUL FINANCIAR, iulie 2005

“(...) Pentru mulţi, personalitatea Mariei Răducanu nu mai este un secret, fiind una dintre cele mai populare cântăreţe de jazz. Uşurinţa cu care trece din domeniul jazzului la folclorul românesc, spaniol, rusesc surprinde şi dă “nemăsura” unui talent cu adevărat excepţional. Deşi a debutat discografic destul de târziu, are deja 7 cd-uri la activ, în mare parte în colaborare cu artişti străini (Franţa, Germania, SUA), dar şi români. Pentru cei care au ascultat-o, intensa emoţie cu care interpretează, fuga de clişee, de manierisme şi absenţa comercialului sunt deja mărci Maria Răducanu. Actualul CD “Cântece din Răsărit-Chants du Levant” (...) nu-şi propune să promoveze folclorul, ci, mai ales – cu ajutorul unui artist străin care nu cunoaşte “calapoadele” stilistice româneşti, Jan Roder – să redescopere arhaicul uitat. (...) Maria Răducanu şi Jan Roder se bazează pe simplitate şi esenţializare. Muzica şi vocea au o forţă pe care Maria Răducanu o readuce dintr-un illo tempore arhaic, cu inflexiuni ritualice şi cu îndemnul subsidiar de a ne întoarce privirea spre noi înşine ca locuitori binecuvântaţi ai unui Levant universal şi nu ai kitschului balcanic recent. (...)” --------------------------------------------------------------------------------------------------- Virgil Mihaiu, AVÂNT JAZZISTIC LA I.C.R. STOCKHOLM ŞI VIENA, revista STEAUA, Cluj-Napoca, noiembrie 2007 “Cântăreaţa româncă poate concura de la egal la egal cu marile individualităţi ale jazzului mondial vocal actual, în care monopolul limbii engleze s-a diluat în beneficiul sonorităţilor lingvistice tot mai variate. Ea a interpretat piese în română, portugheză şi aromână, cu deplin control asupra nuanţelor semantice, dar şi asupra întregului spectru sonor al vocii. Maria Răducanu are harul înnăscut şi inconfundabil al marilor artiste, de factura unor Maria Tănase sau Amalia Rodrigues, cu aplicaţiune pentru creativitatea specifică jazzului. (...)” TIME OUT, NEW YORK, may 2010 „Maria Raducanu is possessed of a ridiculouslz clear, beautiful voice... (...A mixture of fado and experimentalism. Prepare to be bewitched!” TZADIK, www.tzadik.com „Tzadik is proud to present the first domestic release by the astonishing Romanian singer Maria Raducanu. Possessing one of the most distinctive voices in the world, Maria mixes Romanian dirges with Fado, Rembetika, blues and improvisation in creating a music that is pure, deeply emotional and goes straight to the heart. Joined here by the incredible guitarist Marc Ribot for an intimate duo recital, this is a remarcable cd of doinas that casts a hypnotic spell, and will appeal to lovers of jazz vocals, world music and more.”