Blogul unei feministe

La Multi Ani 2012!

2012-01-01T21:51:00.002+02:00

N-am scris aici de atata timp incat am si uitat cum se face... Dar pas cu pas, iata ca ies literele de sub degete.

La Multi Ani vreau sa le doresc tuturor care trec pe aici si sa aiba un an mai bun, ceea ce imi doresc si mie.

In ultimile 4 luni am calatorit. Am fost intr-un loc unde niste oameni buni si frumosi m-au facut sa vad viata cu alti ochi si le multumesc pe aceasta cale. Nu cred ca voi calatori in viitorul apropiat, dar nu stii niciodata, asa ca trei puncte

Rezolutii (sic!!) de an nou? Pai, da, am si eu. Imi propun sa scriu. Mult. Proza. Si poezie. In ce priveste poexia, vreau sa fac un experiment (de care am auzit pe net): sa scriu, timp de o luna, cate o poezie in fiecare zi. Bilantul il fac la sfarsitul lunii ianuarie, pentru ca deja am scris prima poezie azi. Vedem ce va iesi.

Altfel? Nu avem zapada in prima zi de an nou. Dar e bine ca avem dispozitie sarbatoreasca. :)

La Multi Ani inca o data!

2011-08-22T08:05:00.001+03:00

Un fel de liniste sufleteasca zbuciumata.

NIGHTTIME! 3

2011-08-21T01:40:00.004+03:00

Photoshop si cu permisiunea lui Valy Dascalu

NIGHTTIME! 2

2011-08-20T03:43:00.002+03:00

Ştiu un singur lucru: dacă vrei să faci ceva bine, fă absolut totul numai cu mâna ta.

Şi dacă vrei să-i faci cuiva bine, Dumnezeu numaidecât te va ajuta.

Pentru că anume Laima Vaikule cânta la TV când am intrat în seara asta în casă, după o zi lungă de umblat pe drumuri dar fructuoasă.

DAYTIME! 9

2011-08-14T08:43:00.003+03:00

Trezirea involuntară: 8.22am. WOW, ceva mai bine, dar m-am culcat aseara pe la 3 trecute dimineaţa... Cocoşul nostru şi-a cântat cucurigu sub geamul meu din nou. LOL. No comments. Oricum alarma trebuia să mă trezească la 9am. Cam am ceva treabă azi prin Cernăuţi.

Chiar! Ei şi ce?! Să le fie de bine, să spună ce-or vrea!

O mie de fluturi rosii, o mie de fluturi albi, o mie de fluturi rosii, o mie de fluturi albi, o mie de fluturi rosii, o mie de fluturi albi, o mi...

2011-08-13T09:12:00.008+03:00

Sosesc păsările călătoare (1984)

Regizor: Geo Saizescu

Cu: Jean Constantin, Sebastian Papaiani

Cândva prin 2006-2007 am văzut filmul acesta. Eram în Ucraina, dar având antena parabolică am putut urmări filmul pe un post TV românesc. L-am văzut împreună cu familia mea, pentru că era într-o după-masă de duminică. Nu pot spune că mi s-a părut interesant filmul ca atare, dar m-am uitat vrăjită de la început până la capăt, şi eu, şi, tata, si mama, şi fratele. Nu pot iarăşi spune ce nu mi-a plăcut în film. Poate locaţia filmului. Poate regizarea acestuia. Poate chiar însuşi subiectul filmului. Chiar nu ştiu. Mai mult: mi s-a părut un film plictisitor pentru vârsta mea de atunci. DAR. M-am lăsat vrăjită de păsările acestea rotindu-se deasupra Deltei. De melodiile de genul acesteia. Şi de citatul cu fluturi... Acesta mi-a devenit un motto aproape obsedant, mai ales că sunt o mare iubitoare de fluturi. De tot ce înseamnă ei şi în realitate, şi ca simbol (nu, înca nu am citit Orbitorul lui Cărtărescu...).

* Nu, nu ştiu cine cântă melodia asta. Mă ajutaţi?

LATER EDIT: Am văzut că în the final credits ale filmului apare "Textul cântecului: DRAGOSTEA TA de Aurel Storin". Am dat search pe Google. Mi-a dat pe Trilulilu: Tatiana Heghea - "Iubirea ta" - O preluare muzicala interpretata de frumoasa basarabeanca Tatiana Heghea din Chisinau, dupa textul cantecului "Dragostea Ta" de Aurel Storin din filmul "Sosesc Pasarile Calatoare 1984" , melodia era interpretata in acel film de celebra actrita Tora Vasilescu.

Mulţumesc, m-am descurcat şi singură! :)) Faza e că eu în Ucraina nu am acces la fişiere audio/video româneşti postate pe Trilulilu, pentru că acest site are politici de drepturi de autor pe teritoriul României (oricum ştiam asta).

DAR

Acum am altă dilemă :)). Din ce film e fragmentul acesta cu Tora Vasilescu care îmi apare primul la căutare pe Youtube?

LATER EDIT 2: Am dat search pe Google cu Tora Vasilescu şi Pietrini - că acest nume apărea şi într-un comentariu - şi mi-a dat Cel mai iubit dintre pământeni (1993). NORMAL CĂ NU L-AM VĂZUT, DA? Cu: Ştefan Iordache, Maia Morgenstern, Gheorghe Dinică, Dorel Vişan, Tora Vasilescu. Mi-aş dori atât de mult să-l văd!...

*Mulţumesc, dragă Google!*

DAYTIME! 8

2011-08-13T07:34:00.003+03:00

Trezire involuntară: 7.02am (culcat aseara la 3 dimineaţa). Mariza a venit la mine în pat, după ce a deschis toate uşile până în camera mea, şi a ţinut neapărat să-şi bage năsicul umed mai întâi în urechea şi apoi în nara mea stângă... Ah, I was told that the door-opening thing is genetical in her. :))

În fiecare din noi trăieşte o amy winehouse!

MANIFEST PENTRU LINIŞTEA MĂDĂLINEI!

2011-08-12T09:24:00.002+03:00

“A trecut un an. Un an de cand am ramas singuri si pustiiti fara draga noastra Madalina Manole. Fiecare zi care a trecut, si probabil multe din cele care vor veni, a navalit cu mii de intrebari, asemeni unui tsunami care te loveste cu forta sa coplesitoare si sumbra. Peste toate, insa, pluteste ca un nor negru obsedantul “DE CE”? De 1 an, numele Madalinei Manole este sinonim cu sinucidere, Furadan, scandal, circ. Nu asta ne dorim noi pentru Madalina noastra! Nu vrem sa fim etichetati si impartiti in doua tabere in functie de apartenenta la razboiul acesta absurd care se poarta in familia ei. Nu vrem sa fim tarati, fara voia noastra, intr-o cauza care nu ne apartine! Nu ne putem imagina si nu ne dorim sa traim vreodata o durere asa covarsitoare ca a unor parinti care-si ingroapa fiica sau a unui sot care-si ingroapa sotia, insa noi nu am ingropat-o pe artista MADALINA MANOLE. EA TRAIESTE SI VA TRAI TOT TIMPUL IN SUFLETUL NOSTRU ! Vrem sa fim lasati sa ne rugam in liniste pentru sufletul ei frumos, care ne-a daruit atat de multe, dincolo de tot ce se propaga in presa in fiecare zi, de ipoteze socante, de dezvaluitori aparuti peste noapte, etc. Noi avem propria noastra versiune despre Madalina: o poveste frumoasa despre Printesa noastra draga, o poveste care a inceput acum 20 de ani, cand zeci de mii de inimi din Romania bateau la unison, in acelasi ritm de “Fata draga” sau “Ei si ce”. Copii de 3 ani sau varstnici de 60 de ani deopotriva, cunosteau fara gres cuvintele cunoscutelor piese. Festivalul de la Mamaia era sinonim cu aparitiile si recitalurile ei sau cu locul acela magic unde se lansau noi si noi slagare, era umbrela de soare sub care ne adunam fani din toate colturile tarii pentru a fi alaturi de EA. Ne consumam energia celor mai frumosi ani din viata noastra scriindu-i poezii induiosatoare si naive, copiindu-i stilul, coafandu-ne ca ea, invatand pe de rost mii de versuri ale cantecelor ei, alcatuind albume cu fotografii, decupaje din ziare, aratandu-i in acest fel dragostea si admiratia noastra. In fiecare an, ziua de 14 iulie era cea mai luminoasa pentru sufletul nostru: ne pregateam emotionati cu cateva zile inainte, facand cheta din putinii bani alocati de parinti, pentru a-i cumpara flori, sampanie, tort sau ursuleti din plus cu care speram ca intr-o buna zi se va juca Puiul ei mic. O sarbatoream cantand, asternandu-i la picioare covor de flori si petale ale iubirii noastre neconditionate, ne certam pentru un autograf si eram mandri foc cand primeam pupicul ei pe obraz. Anii au trecut… Ne-am facut mari admirand-o si neuitand nicio clipa sa-i fim alaturi in zilele importante din viata ei cu o scrisoare, un telefon, un mesaj sau un gand bun… Basmul nostru s-a sfarsit brusc in dimineata zilei de 14 iulie 2010, zi in care ne pregateam sa-i sarbatorim cele 43 de veri… A zburat spre farama de stea care-i era harazita, lasandu-ne uimiti si indurerati dupa disparitia ei. Putini stiu ca in fiecare luna, pe data de 14, de la ora 22.00, a devenit deja o traditie sa inaltam o rugaciune comuna din toate colturile tarii si ale lumii, o rugaciune prin care speram ca Madalina sa-si gaseasca linistea binemeritata. Stim ca de acolo, din cerul ei, ne priveste si este mandra de noi, cei care o pretuim ca ARTISTA care a lasat tarii asteia o comoara inestimabila de slagare si de cantece valoroase ce vor incanta sufletele oamenilor si peste 50 de ani… Madalina ne-a predat pe parcursul scurtei sale vieti, o mare lectie: DISCRETIA! Haideti sa ne-o insusim! Din pacate, indiferent cat de mult ne-am lupta, ADEVARUL este unul singur si se ridica deasupra tuturor intrebarilor si ipotezelor: Madalina nu mai este aici si nimeni si nimic nu o mai poate aduce inapoi. Ea nu mai poate fi fizic, aici pe Pamant, cu noi, dar TREBUIE SA TRAIASCA IN SI PRIN FELUL IN CARE-I CINSTIM MEMORIA! Daca aceasta postare te-a miscat catusi de putin, daca ne impartasesti aceasta rugaminte de suflet, te rugam sa postezi aceasta scrisoare-manifest pe wall-ul tau pentru ca toata lumea sa inteleaga cine suntem noi, ce ne dorim si sa se alature apelului nostru la discretie, pace si intelegere! FANII MANOLISTI”!

Postat de: Ana-Maria Gombos aici

NIGHTTIME!

2011-08-12T03:17:00.004+03:00

Mâine dimineaţa încep munca în mod oficial. Primele 3 luni de acasă, iar apoi mă mut la Ivano-Frankovsk, la Ivano-Frankovsk...

******** ************* ******* *********** *************

No hands, no lust. You simply lost me. BUT STILL.

DAYTIME! 7

2011-08-11T15:18:00.003+03:00

Trezire involuntara: 7.20am. Ceva mai bine. Doar ca m-am culcat aseara pe la 3 dimineata...

A se cam vedea ASTA in ce ma priveste. *smile*

DAYTIME! 6

2011-08-10T07:55:00.003+03:00

Trezire involuntara: 5.36AM. Adormit la loc. Din nou: 6.18AM. Pentru ca mama a facut ceva zgomot alaturi in living...

Dumnezeu e sus. Si e Mare. Si nu ne da mai mult decat putem noi duce. De la El trebuie sa invatam rabdarea, pentru ca aceasta este o virtute.

Da, am obtinut jobul acela super misto din Ivano-Frankovsk!

E oficial: am devenit fan Madalina Manole. Pentru energia aceasta debordanta, pentru cocheta frumusete si VOCEA ei ragusita de catifea. You go girl!

DAYTIME! 5

2011-08-09T07:32:00.002+03:00

Foto: azi, cam 6.30AM

Trezire involuntara: 5.38AM. Fratele a trantit usa de la linving. Cine dreac a putut sa adoarma la loc?...

*El s-a trezit atat de dimineata, pentru ca trebuie s-o aduca pe mama cu masina la piata “Kalinnovskij” din Cernauti dupa niste cumparaturi en-gros in legatura cu rochiile de mireasa…*

Bah, Universule, daca tot faci sa ma trezesc cu noaptea-n cap, fa macar ca sa am de ce! Bring me that cute job in Ivano-Frankovsk, puhleez! (I’m invoking the spirit of the law of attraction, I’m invoking the spirit of the law of attraction, I’m invo…)

Offtopic:

M-a impresionat ieri pana la lacrimi.

In vara 2004, eu am adus ilegal din Suceava o catelusa. Adica ilegal? Ascunsa in geanta la trecerea vamei, fara actele necesare, gen pasaport, carnet de sanatate si microcip. (Ah, nu era pentru prima data, ca am mai trecut in acelasi mod la vama un motanel gasit pe strada in Timisoara in acelasi an, ma rog… *big grin*) I-am dat numele Lealea (dupa cantecul unui rapper din Rusia). Lealea a facut cam prin 2006 doi pui, un catel si o catelusa, carora le-am dat numele, Ursu (pentru ca nu are coada si are blanita gen panda) si respectiv Milla Jovovich (pentru ca am vazut in perioada aceea o emisiune despre viata acestei actrite si mi-a placut foarte mult).

Pe catelusa o strigam prin curte pur si simplu Jovovich, de parca era un soldat Jane ceva (remember Demi Moore?) ;)))))). Ea a trait cu noi mai mult de un an, pana cand a gasit o vecina de-a noastra cui s-o dea, ca ai mei nu puteau gasi. Deci daca mi-amintesc bine, pentru ca in perioada aceea nu am prea fost prin Ucraina, cam prin 2008 Jovovich si-a gasit stapani noi. Mie desigur mi-a parut rau, chiar daca ma aflam in Romania, pentru ca era ea mai nebunatica asa si pentru ca i se potrivea numele Jovovich cu adevarat... Dar am zis ca decat sa se inghesuie la noi in curte cu Lealea si Ursu (pe care ai mei au vrut sa-l pastreze), am zis ca mai bine sa fie stapana in propria ei curte fiind fetita desteapta pe propriile… labute.

N-am mai vazut-o de atunci. Pana aseara…

Cand m-am intors de la Ivano-Frankovsk pe la vreo 11, am coborat din masina (ca m-a luat fratele de la gara) si am simtit ca-mi sare un catel, negru, pe picioare in sus. Pentru ca era intuneric afara si nu se vedea prea bine, am crezut ca era Lealea (ca are si ea blanita neagra) si l-am intrebat pe Denis cum de i-au dat drumul prin curte. El mi-a spus ca nu e Lealea, ci Jovovich, ceea ce mi-au confirmat si parintii, presupunand ca s-a elibert de la legatoare din curtea stapanilor ei.

Nu-mi venea sa cred CUM, dupa 3 ani de zile de cand am dat-o, timp in care nu a fost niciodata la noi, s-a intors ACASA!... *happy tears* Oh, Jovovich, you’re baaack!!

You, stupid dogs, thank you for your doggish fidelity! And yes, I’m a big cat lover…

Cum m-am lasat de fumat

2011-08-08T05:51:00.003+03:00

Acum 2 luni am ajuns la concluzia certa ca nu mai vreau sa bag nimic phallic-shaped in gura mea. Chiar atat de simplu!

...dupa ce am fumat 7 ani de zile.

Yeah, I'm such a crazy feminist! (LOL) Ohhh, blaaame meh!

DAYTIME! 4

2011-08-08T05:43:00.006+03:00

Trezirea cu alarma ("E spectacol"): 5.15AM. I have a train to catch and to interview for this f*cking awesome job in Ivano-Frankovsk...

Nu mi-am dat cu oja pe unghii de prin 2004-2005. But I did it last night, yeah.

Foto: rasaritul in Voloca (some 15 mins ago)

Happy Many Returns of the Day, dearest Sonia!

2011-08-07T07:44:00.005+03:00

Song from the musical film "Song Is Always With Us" (1975). She was my age here. Today she's 64 and she is as beautiful and sings as divinely as back to those days.

New Wave 2011, Jurmala (Latvia), July 31.

DAYTIME! 3

2011-08-07T06:22:00.003+03:00

Incep sa-mi placa postarile astea! :)))))

Trezirea involuntara: 6AM fix. Se auzeau clopotele de la biserica, ca incepea utrenia.

It's gonna be a wonderful day for the woman in me anyway, because I'm gonna go shopping today! :)))))))))))

DAYTIME! 2

2011-08-06T07:30:00.002+03:00

Trezirea involuntara: 6.22AM.

Dar macar m-am culcat aseara pe la 10. :)))))

*M-au sunat ieri de la o firma si m-au invitat la interviu [v.v.imp. for me]. (v. Postare matinala)* (O_o)

Ma cheama Madalina

2011-08-05T11:40:00.002+03:00

Da, am inteles absolut totul ce nu intelegeam pana acum...

RIZZOLI&ISLES

2011-08-05T07:25:00.005+03:00

De curand am descoperit un serial TV care pur si simplu blown my mind. Are de toate si absolut totul ce-mi place mie. De mica mi-au placut detectivele. Am fost mare fana Det. Colombo, am citit totul ce am gasit de Aghata Christie, am urmarit seriale gen CSI, NCIS, Law&Order. Si asa am ajuns sa dau de RIZZOLI&ISLES.

Det. Jane Rizzoli, detectivul omucideri, si colega ei, Dr. Maura Isles, medic legist, dezvaluiesc tainele crimelor din Boston.

Aceste doua personaje au fost create de scriitoarea americana Tess Gerritsen in cartile sale The Surgeon si The Apprentice si transpuse in serial de catre producatorul Janet Tamaro.

Pe langa faptul ca rezolva orice crima de care se apuca cu profesionalism, unicele femei din politia din Boston se confrunta si cu viata lor personala, astfel asistam si la evolutia lor din acest punct de vedere.

Chimia dintre actritele Angie Harmon (Rizzoli) si Sasha Alexander (Isles) este definitorie pentru succesul acestui serial la publicul american si cel din lume. Frumusetea acestor doua starneste interesul barbatilor, iar prietenia lor autentica trezeste admiratia femeilor. Plus ca prezentand doua femei intr-un domeniu specific barbatilor, acest serial promoveaza femeia puternica, independenta si sigura pe sine, femeia secolului XXI.

Daca vi se pare interesant, intrati aici pentru mai multe detalii.

(Postat pe Facebook in 20 iulie 2011)

PS: Eu sunt in pas cu americanii, adica exact la episodul 4 din sezonul 2.

DAYTIME!

2011-08-05T07:06:00.003+03:00

Deci postarea asta se cere singura, da?

Trezirea involuntara: 6.28AM. Buei, Universule, n-ai vazut ca m-am culcat aseara la 3 dimineata?!

I think I should call my shrink...

Facebook and Twitter are creating a vain generation of self-obsessed people with child-like need for feedback

2011-08-04T11:42:00.007+03:00

Here is the proof that I have some issues. :)))))))))))))))))))

I am on Twitter too. But only because of following some great actors I really like. They tweet intensively to their fans. That feels so good to stay in touch with physically unreachable people you admire so much. I have only 3 friends there and I am not tweeting at all like I am facebooking, yes.

Blogging in a paranoic way is the same.

So, it’s proven that I have psychological issues (LOL), BUT with the subtle difference: when I find a decent job, I am out of it! Right now I REALLY have too much spare time.

Oh, long live Zuckerberg (sic!).

Postare matinala

2011-08-04T06:49:00.001+03:00

In ultimele 10-14 zile am fost foarte matinala. In mare parte m-am trezit singura si nu am mai avut somn, dar nu de putine ori m-am trezit din cauza variilor motive din afara mea.

Azi m-am trezit singura la 5.30 si as fi adormit la loc, daca cocosul nostru nu s-ar fi gasit sa-si cante cucurigul lui exact sub geamul meu deschis (de parca ar fi prima data si daca-l prind, zeama il fac!). Imediat dupa asta s-au auzit clopotele de la biserica de la 5-minute-de-mers-pe-jos distanta (probabil o fi murit cineva in sat), asa ca somnul a fugit de tot…

Alte motive din cauza carora a trebuit sa ma trezesc au fost: sa vina mama sau tata alaturi in living si sa dea telefoane matinale (gen ora 6-7AM) de pe fix; sa alerge pe mine pisicile mele doua pe care le las sa doarma cu mine peste noapte (no way that gonna happen again); sa-si usuce fratele parul cu foenul in camera de peste perete (nu stiu ce ar avea de uscat acolo, zau!); sa scheune cainele vecinei de peste gardul de langa geamul meu, care dupa 1 an de zile inca nu s-a obisnuit sa stea legat; sa se gaseasca careva sa ma sune pe mobil de dimineata (de aceea ii inchid sonorul; poate sa ma sune si bunica din Germania!); sau sa se uda pe acoperisul de tabla de deasupra camerei mele cum umbla careva dintre cei 3 cotoi ai nostri (yes, we have 5 cats; and 2 dogs); lista poate continua…

Yes, I have a shallow sleep, I always had. That is my problem and that is a problem. Or should I just cut my coffee intake?

Offtopic

My horoscope for tommorow:

“You are even more compelling than usual -- and you can spin a tale that is sure to leave people wanting more. It's a good time to interview for jobs, go on first dates or otherwise make a good impression.”

Oh, really, how do you know that, Universe?

PS: Ce-am spus? EXACT acum am primit un SMS de la banca la care mi-am facut eu cardul! Si nu e decat 6.49 (O_o), deci…

As a matter of fact

2011-08-03T22:54:00.002+03:00

Multa lume crede eronat ca feministele sunt niste femei de fier, fara suflet, fara inima si nu simt nimic (and have hairy legs).

Nu este asa.

Am conceput blogul acesta cu scopul nu numai de a posta reflectii asupra teoriilor feministe (aproape impracticabile in societatea patriarhala in care traim) – pentru ca asta mi-am propus -, ci si pentru a arata ca feministele sunt oameni vii, ca au inima si suflet, simt, profund deseori, si plang cand aud o melodie ca asta:

Daca as traduce, in orice limba, si-ar pierde farmecul pentru mine…

Concert MIDNIGHT SUN

2011-08-03T14:35:00.012+03:00

Joi, 11 august 2011, ora 20.00

Green Hours 22 jazz-cafe prezintă în Grădina Verde

(Calea Victoriei, 120, Bucureşti)

muzici de ici-colo, străluminate de jazz...

Maria Răducanu - voce
Sorin Terinte - pian

Tichet artists-charge:
- 25 lei - achitat în avans
- 30 lei - achitat în ziua evenimentului

Rezervari:
concerte@greenhours.ro
0788.452.485 (L-V:11.00-18.00)

www.greenhours.ro

La Multi Ani, draga Timisoara!

2011-08-03T11:28:00.005+03:00

Acest video este pentru mine. *sad face*

Miss, miss, MISS you!

2011-08-03T08:34:00.001+03:00

Of pisico-femeiesc

2011-08-03T07:23:00.000+03:00

I'm so gonna buy this awesomesauce cat ring when I get some f*ucking cash, yeah!

Item specifics

Item Type: Rings

Place of Origin: Zhejiang China (Mainland) (So what?! Everyone knows that China is the only place where one can find trifle things like this.)

Fine or Fashion: Fine

Ring Sizing Lower Range: 4

Gem Color: Silver

Fashion Jewelry Material: Rhinestone

Brand Name: Brand New

Ring Size: Resizable

Main Stone: MixedLots

Gender: Women's (Could one imagine some man with such a ring on? Me yes! :)))))) )

Setting Type: Pave Setting

Metals Type: Zinc Alloy

Occasion: Party

Ring Sizing Upper Range: 10

Model Number: AR0021

Material: alloy, rhinestone

Colour: silver

Plating: white K

Brand: New

Lot Quantity: 12pcs per lot

Ring Size: resizable (4-10)

Main stone: rhinestone

Shape: cat

Shipping: HK post free shipping

Catedrala Mitropolitana din Cernauti

2011-08-02T20:23:00.006+03:00

31 iulie 2011

Photo: 2 mexapixel cellphone camera quality

I'm a Stupid Cat!

2011-08-02T12:33:00.001+03:00

Nu pot sa nu postez asta aici, deci, nu!

Frumos, frumos, frumos! Adica CEL MAI FRUMOS, da?! DA?!!

2011-08-01T23:11:00.005+03:00

Concert 14 februarie 2010, Vatra Dornei

Intro: A se asculta melodia pentru a intelege textul.

Cata viata, viata, VIATA, avea femeia asta in ea!!! Cat de tulburata, tulburata, TULBURATA trebuie sa fi fost sa-si puna capat zilelor, zilelor, ZILELOR!!!

Unde, unde, UNDE am fost eu cat am trait in Romania??? De ce, de ce, DE CE nu am ascultat-o atunci? DE CE nu am mers la concertul ei din Navodari de pe litoral cand am avut ocazia? DE CE am ascultat-o numai cateva zile cand a murit? CA DOAR ATUNCI M-A PATRUNS VOCEA EI! DE CE am ascultat-o numai o singura zi iarna asta si atat? "E ciudat si-mi e greu sa explic!"

Da, inca in ziua mortii ei am vazut cat de frumoasa este, da, da, DA. Dar abia acum m-am intors la tot ce inseamna Madalina Manole. Poate nici nu m-am intors, ci ABIA AM VENIT.

Si infatisarea ei!!! OMG! Look at those legs! Her PERFECT height!! (172 cm) Parul, parul, PARUL ei DE FOC!! Si CHIPUL ei!! OMG OMG OMG!!! *faints*smelling salts*faints again*smelling salts*FAINTS AGAIN*. Si alunita, alunita, ALUNITA de deasupra buzei! *wait a minute, lies down*

Te-ai dus, Madalino, frumos, frumos, frumos! Adica CEL MAI FRUMOS, da?! DA?!!

Nimeni nu ti-a cunoscut sufletul atatia ani (43!).

Ce MIRACOL ca te-am cunoscut, MADALINA mea!!!

PS: Numai ochii ii avea tristi, tristi, TRISTI, mereu.

Cafengioaica din mine

2011-07-24T09:53:00.004+03:00

*Era inevitabil sa ajung sa scriu despre asta. Si veti vedea de ce.

Cafea am baut dintotdeauna. Pana la varsta de 17 ani am baut-o cu lapte si zahar, pentru ca asa mi-o dadea mama si pentru ca numai asa se bea atunci cafeaua la noi in casa. Pe la 17 ani, cand invatam pentru examenele de absolvire a scolii (aka bacalaureat), am inceput sa beau cafea neagra, cu 2 lingurite de zahar (in ceai tot atat imi puneam). O singura data am incercat sa beau cafeaua fara zahar, pentru ca asa auzisem ca se bea cafeaua adevarata, dar la prima inghititura era cat pe ce sa vomit, asa ca am renuntat la idee.

Imediat dupa, in Anul Pregatitor si anul I de facultate beam cafea solubila intr-un mod haotic: puteam s-o beau dimineata, sau la pranz, si mai ales seara, ca sa ma tina treaza sa pot invata. Mi s-a intamplat odata ca m-am culcat pe la vreo 1AM si m-am trezit la 4AM, pentru ca aveam a doua zi examen si trebuia sa invat, si inainte sa ma apuc de treaba am baut o cafea foarte, foarte tare. Peste 2 ore mi s-a ridicat tensiunea in asa fel, incat mi-am spus dupa aceea ca daca nu am murit atunci, o sa traiesc mult si bine. Am fost nevoita sa las balta invatatul si sa ies la aer liber, unde am stat si mi-am revenit pana sa merg la examen (9AM). De atunci n-am mai exagerat cu cafeaua in halul asta.

In anul II de facultate, o profeasoara mi-a spus ca e mai buna si aromata cafeaua naturala decat cea solubila. Am vrut sa incerc cumparandu-mi cafea naturala si un ibric simplu si am inceput sa beau si eu cafea naturala. Problema era ca intotdeauna imi dadea cafeaua in foc, asa ca mi-am luat un ibric italian si dupa aceea totul a mers bine.

Am avut o perioada in care am baut cafeaua in stil european, adica pui cafea naturala in cana, zahar, si torni deasupra apa fiarta, mesteci, acoperi cu ceva si astepti ca zatul sa se aseze. Se mai adauga 3-4 picaturi de apa rece, daca vrei sa se limpezeasca cafeaua mai repede.

Am inceput sa beau cafeaua regulat: una pe zi, dimineata. Daca eram prea obosita, mai beam una pana in ora 12AM. Nu mai beam cafea dupa-amiaza, pentru ca imi crea probleme cu somnul. Daca beam mai mult de 2 cafele pe zi, intram in priza: imi tremurau mainile, faceam tahicardie, eram agitata si ma durea capul.

Ca orice cafengioi care devenisem, ma respectam: cumparam doar cafea Lavazza, chit ca eram studenta si era cam scumpa. Mai apoi am trecut la Jacobs Kronung, trecand prin Maxwell House si Tchibo.

Am renuntat treptat la zahar, pentru ca din cauza acestuia nu mai simteam gustul adevarat al cafelei (la fel si in cazul ceaiului). Acum nu pot pune deloc gura pe cafea cu zahar. Vorba aia: cafea cu zahar – otrava adevarata!

Deseori imi pun in cafea putin suc de lamaie proaspat stors. Uneori se portocale. Imi place enorm de mult cafeaua cu lapte. De obicei, daca beau si a doua cafea pe zi, aceasta va fi numaidecat cu lapte.

Beau cafea 3in1 numai alaturi de paine cu unt. Foarte rar.

Nu percep altfel dimineata decat incepand-o cu o cafea. E un ritual. Cand fumam, cafeaua de dimineata era acompaniata de tigara. Fie acasa la bucatarie, sau la job cu colegii. De cand nu mai fumez, imi beau cafeau in fata calculatorului citindu-mi e-mail-urile si ziarele online.

Ador sa beau cafea prin cafenele. Ca ti-o fac standard dupa reteta si parca e mai buna decat cea de acasa. In ultima vreme am trecut din nou la cafea solubila, pentru ca asa se bea la noi in casa si pentru ca mi-e foarte lene s-o mai fac la ibric. Dar sunt convinsa ca o sa ma intorc la cea naturala.

Desigur ca inca nu am baut cea mai buna cafea din viata mea. Am atat de multe de descoperit in ce priveste aceasta bautura. N-o sa renunt niciodata la cafea, n-o sa pot.

Ceea ce am vazut de cand beau cafea regulat este ca in Ucraina nu exista o traditie a cafelei ca in Romania. In Ucraina se bea mai mult ceai, ni se trage inca din URSS.

Am cativa prieteni care nu beau cafea deloc, din cauza probelemelor cu tensiunea (si mama la fel), si tare mi-e vai si amar ca nu pot imparti cu ei aceasta placere.

Nu percep asa ceva ca (cacafonie neintentionata) cafeaua decofeinizata! E ca si cum ai bea bere fara alcool sau ai fuma tigari fara nicotina. What’s THE point?

Desigur ca am scris toate astea bandu-mi cafeaua de dimineata in aceasta duminica cu putin soare, dar frumoasa.

2011-07-24T02:15:00.003+03:00

Tu nu stii, dar melodia asta de fiecare data imi aminteste de tine.

2011-07-18T22:21:00.006+03:00

AVERTIZARE: daca nu va place muzica populara romaneasca, nu cititi aceasta postare - n-o sa va placa.

Nu mor caii cand vor cainii (*)
Despre muzica populara romaneasca

Intro: Nu esti roman adevarat, daca nu-ti place muzica populara romaneasca!

M-am nascut spre sfarsitul lui octombrie 1983 intr-o localitate romaneasca numita Voloca din judetul Cernauti, Ucraina. Sunt romanca de nationalitate, iar limba romana este limba mea materna. Satul nostru isi pastreaza traditiile si obiceiurile romanesti in pofida faptului ca este inconjurat de sate ucrainene, care au fost si ele romanesti, dar au fost asimilate de ucraineni. Romanii din satul meu isi pastreaza identitatea romana datorita faptului ca nu au renuntat pana acum la scoala si biserica in limba romana. Si, desigur, romani fiind, muzica populara romaneasca este suflul nostru.

Exista la noi in sat un obicei, numai al nostru. Ma rog, poate fi numit "hora", aia de demult, numai ca noi ii spunem "nunta in sat". In centrul Volocii este un spatiu special amenajat pentru dansul nuntilor. Duminica, de obicei cand e cald (aprilie-noiembrie), cei ce-si sarbatoresc nunta se aduna in acel spatiu special si danseaza. Danseaza nuntasii si tinerii care "au intrat in joc" (adolescentii care dau semne cum ca ar fi pregatiti pentru casatorie, adica fetele mari si flacaii). Insa la nunta vine tot satul sa se uite. Si e plin de lumea acolo ca la Revolutia din '89.

Muzica care se canta la nunti in sat desigur e muzica populara romaneasca. De mic copil mergeam si eu cu gasca mea, ne impiedicam pe sub picioarele celor mari pe acolo si nu acordam atentie muzicii. Mie personal muzica populara nu-mi placea deloc. Intotdeauna imi crea o senzatie de tristete, o tristete de a adultilor, pe care eu o alungam cum puteam de bine. Aveam un vecin din Basarabia care mai aducea muzica populara basarabeana si de cate ori o ascultau cu parintii mei, fugeam si ma ascundeam pe unde puteam ca sa nu stau sa ascult lalaiala aceea.

Mai tarziu, la noi in casa au aparut doua casete: Irina Loghin si Sofia Vicoveanca. Pe ele le ascultam. Pe prima, pentru "baladele" ei, pe a doua, pentru comicul versurilor si vocea joasa. Dar nu intelegam si nu percepeam valoarea adevarata a muzicii populare romanesti la momentul acela. Mai tarziu m-am facut si eu fata mare si a trebuit sa dansez pe muzica populara la nunti in sat si imi placea, nu-mi placea, dantuiam si eu cu toti in rand.

In vara 2003 (se pare), am mers la nunta fiului nasilor mei. Ei fiind mai instariti, au invitat-o ca solista pe Margareta Clipa. Cand am ascultat-o prima data live acolo la nunta, am ramas tablou: WOW!!! Extraordinar!! Ori ca m-a impresionat interpretarea live in sine, ori ca Margareta Clipa are o energie speciala, dar dupa aceea o vara intreaga am ascultat-o cumparandu-mi cateva casete din Suceava.

Mai tarziu, in Timisoara, am descoperit-o pe Maria Dragomiroiu. Cumparat caseta si ascultat la greu. Ce nu-mi placea la ea era ca folosea tehnologia moderna in muzica, gen orga si efecte de calculator. Nu stiu, poate din cauza pletei bogate sau a vocii si interpretarii usoare, dar eram vrajita.

Intr-un 1 Decembrie, a avut loc un mare concert la Universitatea de Vest din Timisoara unde eu eram studenta la vremea aceea. Invitati au fost: Maria Ciobanu, Nicolae Furdui Iancu, Sofia Vicoveanca, maramuresenii cei doi, cuplul, nu tin minte cum ii cheama, de-i arata si pe la TV foarte des, si inca cativa artisti. Recunosc, nu mi-a placut Maria Ciobanu (stupid me!). Sofia Vicoveanca...

Ah, Sofia Vicoveanca! Cui nu-i place vocea ei joasa? Flirtul si flerul din interpretarea ei. Jucausenia. Eleganta ei naturala. Cine mai poate purta traista pe umar si opinci intr-un mod atat de elegant ca Sofia Vicoveanca? Eh, nimeni. Am mai avut ocazia s-o ascult live intr-un mai la Cernauti la nu mai stiu ce eveniment oraganizat de minoritatea romana din Ucraina. Nu ma intereseaza ca se spune ca in concertele sale alterneaza cantecele cu recitale de poezii pentru ca nu face fata. Ma intereseaza doar ca femeia asta stie sa se tina pe scena.

Tot atunci, l-am ascultat pe Nicolae Furdui Iancu cu veneratie cand a inceput cu cantecele lui patriotice. Plus ca era sala arhiplina, iar in jurul salii, la distante a cate 5 metri, falfaia cate un Tricolor peste capul celor care stateau in picioare. Asa un sentiment de patriotism nu am mai trait niciodata in viata mea. Si mi se intampla pentru prima data. Cred ca a fost unul dintre factorii definitorii care m-au facut sa vreau sa ma stabilesc in Romania.

Desigur ca maramuresenii nu m-au lasat indiferenta. Aduceti-mi aminte cum ii cheama pe cei doi, cuplul, ca sa le spun pe nume. Ea canta la chitara aia cuidata, stiti, o tine ca pe un contrabas.

Prin 2006 ne-am instalat antena parabolica acasa, as ca m-am scapat la Etno TV si Favorit. Zilnic ma uitam la cate ceva. Asa am invatat ca exista mai multe feluri de muzica populara romaneasca, ca este impartita pe zone. Si am invatat si sa le diferentiez.

Asa am descoperit doua interprete bune care mi-au placut. Sa ma ierte Dumnezeu, dar nu-mi pot aminti acum cum o chema pe doamna aceea mai in varsta. Stiu doar ca era din zona Bistritei, a murit acum un an sau doi (?), melodie renumita interpreatata (aprox.) "Draga ti-s si da si nu, ca si acum, si pana amu" si numele ii suna ceva de genul "protopopescu" (???). NU POT SA-MI AMINTESC NUMELE EI ACUM. Si mi-e rusine... Are un nume greu, dar frumos.

A doua artista a fost Aneta Stan, din Dobrogea. Ori muzica populara dobrogeana mi-a mers la suflet, ori m-a impresionat costumul popular cu accente turcesti al Anetei Stan, dar stiu ca de atunci o ascult cu placere.

Tot in 2006, de Martisor, am ascultat-o live la Cernauti pe Daniela Condurache. Peste o luna si jumatate, cand am urcat in clasa I in trenul spre Timisoara, impreuna cu mine a urcat o doamna cu ochelari de soare, aveam loc in acelasi compartiment. Habar nu aveam cine este ea, pana cand o alta doamna n-a recunoscut-o: era Daniela Condurache. Am stat de vorba 12 ore, pana cand a coborat ea la Arad. Nu ne-a cantat in tren, dar vocea ei de altista mi-a bucurat urechile. Si fiind o persoana simpla si pe cat se poate de umana, mi-a dat si autograf, si numarul de mobil (just in case).

Odata, am vazut o emisiune despre viata Mariei Ciobanu. Abia atunci am inteles de ce poti s-o iubesti pe aceasta artista mare. Eu preferand vocile feminine joase, nu i-am acordat vocei de ciocarlie a Mariei Ciobanu atentie din start. Acum am tot respectul pentru aceasta cantareata atat de importanta pentru muzica populara romaneasca. R.E.S.P.E.C.T.

In decembrie 2007, am descoperit-o pe geniala Maria Raducanu, cantareata mea de suflet. Desi canta jazz si n-ar trebui sa intre in categoria muzica populara de aici, dar nu pot sa nu mentionez melodiile populare interpretate de ea in stil etnojazz. Cine stie cunoaste. Mai mult nu spun nimic. Doar ca din muzica Mariei Raducanu am aflat de... Maria Tanase. Abia in 2007-2008 am aflat de Luceafarul muzicii populare romanesti. Mai bine mai tarziu decat niciodata, dar, oricum, era inevitabil. Asa cum canta Maria Tanase "Ciuleandra" n-o face nimeni. Si nimeni nu va face-o vreodata. Si cu asta am spus totul.

Desi am trait 7 ani in centrul Banatului, si anume la Timisoara, cu greu am digerat muzica populara banateana. Nu stiu de ce. Pe langa eleganta celei moldovenesti si bucovinene in care am cresut, muzica populara banateana era cam prea saltareata pentru gustul meu. Dar pentru ca ma angajasem la un ONG in care se faceau deseori chefuri (si) cu muzica populara banateana, am prins gustul. Acum nu stiu, ori accentul banatean, ori alunita de deasupra buzei, dar o ascult cu mare placeree pe Stana Izbasa.

Azi-dimineata, m-a impresionat enorm de mult Madalina Manole cand am ascultat-o pentru prima data cu "Cine iubeste si lasa". O amintesc si pe ea aici.

Desigur, exista si multi alti interpreti veritabili de muzica populara romaneasca pe care eu inca nu i-am descoperit. Va rog foarte frumos sa mi-i indicati aici, pentru ca o sa-i ascult cu placere.

PS: Stiti de ce m-am adaptat eu atat de usor si am trait ca pestele in apa in Banat? Pentru ca bucovinenii si banatenii se aseamana: sunt la fel de mandri si plini de sine. :))))))))))))))))))) O, da, hai, iubiti-ma mai putin pentru ca am spus asta!!

(*) Melodie de Stana Izbasa.

2011-07-17T23:15:00.006+03:00

Moarte stigmatizata
Despre sinucidere

Ce ma impinge sa scriu despre acest subiect este moartea atat de discutata in Romania a Madalinei Manole. Demult s-a confirmat faptul ca artista s-a sinucis.

Deci ce cred eu despre sinucidere? Sunt revoltata. Revolta vine in urma unor afirmatii despre sinucigasi de felul urmator: Cum putea sa faca asa ceva? Trebuie sa fii prost sa faci asa ceva! Era posedat/a de diavol. A fost slab/a de fire. Nu a stiut sa iubeasca viata. Niste tampiti. Nebuni de legat (=bolnavi mintal). Cum sa lasi familia si pe cei iubiti si sa-ti pui capat zilelor? Gest urat. Egoism curat. Pacatosi. Ptiu, ptiu, nu se spune pe nume! (gestului) Ticalosi si criminali (chiar). Neoameni.

Multi va regasiti in afirmatiile astea, nu (sa va fie rusine)? Dar a stat vreodata cineva sa se gandeasca ce este de fapt in capul, inima si sufletul unui sinucigas (vai, ce cuvant urat!!)? Ce provoaca un astfel de gest? Ati stat de vorba cu fiecare om care s-a sinucis, ca sa aveti dreptul sa-l invinovatiti?

E clar ca in societatea crestina (ortodoxa) in care traim sinuciderea e cel mai mare pacat (asa spune Biblia), si este si un tabu. Un stigmat, mai bine spus. Oamenii care mor punandu-si capat zilelor sunt stigmatizati pe veci. Stigmatizata e si amintirea despre ei. Nu stiam, dar recent am aflat ca nu se fac rugaciuni pentru sinucigasi in biserica. Asa e legea. Omul moare si despre el nu se mai vorbeste niciodata doar din simplul motiv ca a murit cum a murit. Ei sunt proscrisii.

Revin, nu s-a intrebat nimeni niciodata ce a avut omul in suflet, in inima si in minte?? Ca doar nu s-a trezit dimineata, s-a spalat pe dinti, si-a baut cafeaua si si-a zburat creierul cu un glonte? De ce sa fim atat de superstitiosi incat sa ignoram realitatile cu care s-a confruntat cel care a ales sa moara astfel? De ce ne este frica? Adica: ne este frica de ceva?

Am cunoscut 3 persoane la viata mea care s-au sinucis. Unul dintre ei a fost fratele tatalui meu. Scriitoarea mea preferata, Virginia Woolf, s-a sinucis si ea. Asta se intampla destul de des in lume (nu cunosc statisticile, deci nu pot sa spun cat de des). Se poate intampla cu oricine si stiu ce spun. Niciodata nu spune niciodata.

Pentru mine e o moarte ca oricare alta. Cei care o fac o fac dintr-un motiv anume. Poate chiar nici nu-si doresc asta. Eu nu-i judec. Nu-i stigmatizez. Si nu ii uit. Si cred ca asa ar trebui sa facem toti. Mai ales daca sinucigasul ne-a fost apropiat (iubit, familie, prieten).

Nu intru in discutia despre motivele sinuciderii. Dar sunt convinsa ca fiecare are un motiv. Sau mai multe. Iar cu certitudine pot sa spun ca acesti oameni trec printr-o mare tulburare inainte de a comite fapta (ar putea fi si tulburare psihica desigur). Nimeni in stare normala de functionare nu ar face acest lucru. Tulburarea poate sa fie indelungata si sinucigasul sa se pregateasca pentru gestul final (ultimate) sau poate fi de moment si fapta sa se comita imediat. Pentru mai mult nu vreau sa ma dau cu parerea.

Doar atat ma revolta: stigmatizarea sinuciderii. A muri e uman. Indiferent de felul in care se produce moartea. (Hai, atacati-ma cu: sinuciderea nu e morala, e un fapt criminal in sine, pacat suprem...)

***Pentru oricine ar citi asta: nu incurajez pe nimeni sa recurga la acest gest! Cine are ganduri suicidare sa se adreseze celor apropiati sau specialistilor in domeniu (psihologi, psihiatri sau chiar medici de familie). Nu tineti in voi si nu luptati singuri - aveti foarte mari sanse sa pierdeti...

PS: Si credeti-ma ca ei, sinucigasii, se gandesc la noi cand aleg sa se duca, dovada fiind scrisorile de adio.

Fata cu parul de foc

2011-07-17T19:08:00.004+03:00

*Aceasta postare se vrea a fi o comemorare a marei artiste Madalina Manole la un an de cand s-a dus. *

Cei care ma cunosc stiu ca de un an si 4 luni am plecat din Romania stabilindu-ma pentru o vreme in Ucraina. Stirile din Romania le aflu de pe internet. Uneori urmaresc posturi TV romanesti cu ajutorul antenei parabolice. Deci in mare parte sunt la curent.

Nu am urmarit cazul Madalina Manole decat in iulie 2010 cand s-a si produs tragedia. Spun asta, pentru ca sa nu se creada ca fac si eu parte din oamenii carora le place senzationalul, barfa si spectacolul. Am aflat de toata zarva din Romania despre acest caz zilele trecute cand s-a implinit un an de la moartea artistei.

De Madalina Manole ma leaga un lucru foarte important pentru mine, lucru pe care nu-l pot spune aici, si nici nimanui intre patru ochi, un lucru pe care l-as putea imparti numai cu ea, Madalina, daca ar mai trai. Atat.

Nu am fost si nu sunt fana Madalina Manole. Ea e doar prima cantareata din Romania pe care am cunoscut-o. Prima-prima. Desigur imi pare rau ca in vara 2000 nu am mers la concertul ei de pe plaja din Navodari. Acum n-o sa pot merge la vreun concert de al ei niciodata. Din 2000 incoace nu am ascultat-o decat eventual la radio sau la TV.

Pe langa faptul ca am acea "legatura" personala cu Madalina, trebuie sa subliniez de ce scriu aceste randuri acum si aici:

1) Madalina Manole a facut muzica usoara (NU POP!) romaneasca autentica;
2) Intotdeauna m-am pierdut in raguseala usoara si catifeaua din vocea ei;
3) A fost, este si va fi o femeie cu adevarat frumoasa.

Nici macar nu am un CD de al ei... Si foarte tare as vrea ca ea sa se poata odihni in pace, sa nu i sa auda numele decat din gura celor care o iubesc cu adevarat.

"Viata merge mai departe, ce e al tau e pus deoparte."
(Madalina Manole, "E spectacol")

जाज़ - जे veux

2011-01-24T19:16:00.001+02:00

ZAZ - Je veux

Eva Cassidy - Autumn Leaves

2010-11-19T18:58:00.000+02:00

Timpul trece

2010-10-20T14:18:00.003+03:00

Cum n-ai da, timpul trece. Inevitabil si irevocabil, timpul trece. Vrem noi asta sau nu vrem, timpul oricum trece. Nu trebuie sa-ti doresti ca ziua de maine sa vina mai repede, pentru ca oricum va veni; avantajul este ca oricum va veni. Iar daca vrei ca timpul sa se opreasca in loc, e mai dificil. Nu-l poti opri. Te culci seara, iar dimineata TREBUIE sa te ridici din pat, pentru ca timpul trece. Prin urmare, nu trebuie sa-ti faci griji ca un anume eveniment nu va veni, pentru ca timpul oricum se misca, si se misca intotdeauna inainte. Niciodata inapoi, asta-i mai trist. Si niciodata nu sta in loc, iar asta-i si mai trist.

Ева Польна - Голубой ангел (Eva Pol'na - Ingerul albastru)

2010-04-14T21:06:00.003+03:00

Nu am timp de blog. De muzica, da.

Intodeauna mi-a placut vocea ei. Inca din adolescenta. De atunci or fi trecut vreo 11-12 ani...

...

2010-04-09T11:45:00.002+03:00

Am zile in care nici generozitatea soarelui de afara nu ma (mai) bucura.

2010-03-31T20:25:00.002+03:00

Work is the best antidepressant.

fara titlu

2010-03-27T21:45:00.004+02:00

Chernivtsy revisited

2010-03-25T20:51:00.010+02:00

Dupa aproape un an am ajuns din nou la Cernauti. Orasul, ca si anul trecut, mi-a lasat aceeasi impresie: frumos si curat. Zona centrala face cu ochiul turistilor, din toate punctele de vedere, dar si mie (oi fi si eu un fel de turist). E si mai frumos cand e verde, dar pana va inverzi, trebuie sa mai treaca vreo 2 saptamani. E genul de oras care te face sa te simti altundeva decat in fosta URSS. Ma uitam in fetele oamenilor si le admiram trasaturile specifice slavilor, desi am dat si peste romani azi. La Catedrala se sfintea mirul (se pare) si toti aveau lumanarile infipte in bucati patrate de hartie, toti.

La libraria-supermarket "Kniga" lucreaza aceeasi tipa cu par saten, ca si anul trecut, si acum 2 ani. N-am cumparat nimic, m-am uitat doar, dupa Orwell. Cu 6 euro iti iei 1984 si Animal Farm - 2 in 1, cu coperti cartonate, traduse in rusa desigur (cu 4 euro, aceleasi opere, dar paperback). Caut doar Animal Farm, ca am citit 1984.

Nu credeam ca 2 ore la coafor imi vor face bine. Ii multumesc coafezei, pentru ca m-a tras de limba si am avut un dialog dragut. In rusa. Cuvintele in aceasta limba ieseau din gura mea anevoios, cu accent romanesc (banatean, as spune). E ciudat cum poti sa intelegi o limba la perfectie, dar sa n-o poti vorbi coerent, clar. Mi-ar trebui exercitiu, de cam 2-3 saptamani, ca sa spun totul exact cum imi vine la gura (ca nu traduc in gand din romana, nicium). Acum mi-e mai usor sa ma exprim in engleza decat in rusa sau ucraineana, numai ca in Cernauti nu prea face.

Azi chiar am zambit in acest oras, ceea ce mi s-a intamplat pentru prima data in ultimele 2 luni si ceva, dar mai mult am lacrimat. Sa spunem ca a fost de la astenia de primavara.

*Foto: eu, 20 aprilie 2009

PS: Mami, La Multi Aaaaaaaaaaaaani!

RO-UA (12 martie 2009)

2010-03-20T21:06:00.006+02:00

(Cand am scris aceste randuri eram dincolo. Un dincolo din cele doua.)

Pentru că ce laşi în urmă întotdeauna îţi apare în faţă.

Mereu şi întotdeauna mă uit lung la fâşia aceea de vreo 2 metri lăţime de pământ arat dintre aceste două ţări. Un loc între. Unde te afli de fapt când eşti exact pe acea fâşie? Mă întreb de fiecare dată când sunt pe ea. Îmi ia câteva secunde să trec dincolo. Ori dincoace. Depinde de unde vin şi încotro mă îndrept. O fâşie de pământ arat pe marginile căreia se află două ţări diferite. E mare diferenţa când treci din una în alta. Pornind de la literele care apar pe diferite panouri până la cerul de deasupra. Pentru că poate să plouă între Suceava şi Siret şi să fie soare între Porubna şi Cernăuţi. Pentru că poate să fie invers. Pentru că ieşind din România şi intrând în Ucraina treci de la multe culori la mai puţine culori, pentru că Cernăuţiul încă este cenuşiu, pentru că incă nu s-au spălat urmele comunismului de pe străzile lui. Pentru că asta te deprimă după abundenţa de culori din ţara proaspăt-intrată în UE. Pentru că Ucraina este o ţara cu lucruri pătrăţoase, o ţara prea mare, prea lungă şi prea lată. Pentru că Ucraina de fapt e o ţara frumoasă când ieşi din România-cea-cu-forme-ondulate-şi-prea moi-ţară-unde-totul-e-la-îndemână-şi-unde-nu-se-aud-cântece-în-limba-rusă. Pentru că Ucraina e un uter mare şi rece, dacă întârzii prea mult pe pământurile ei. Pentru că Ucraina e al doilea uter al mamei când eşti departe de ea. Pentru că te alungă şi te cheamă cum vrea ea. Pentru că te rupi şi te legi la loc de ea atunci când ea vrea asta. Pentru că are şi ieşire, şi intrare. Pentru că uneori le încurci. Pentru că uneori nu faci diferenţă între ele. Pentru că Ucraina te face să fugi, fără să te uiţi înapoi. Pentru că Ucraina te face s-o visezi şi atunci când dormi puţin şi prost. Pentru că Ucraina îi are pe oamenii pe care îi iubeşti, oameni de care ai fugit şi la care vrei să te întorci. Pentru că ce laşi în urmă întotdeauna îţi apare în faţă. Pentru că Ucraina e ţara în care plângi că vrei să te întorci în România. Pentru că deseori e invers.

Pasare, muta-ti cuibul...

2010-03-17T15:22:00.004+02:00

Dupa buna mea traditie, impusa de anumite circumstante, din 2001 incoace m-am tot mutat in fiecare an in alta casa, dar in ultimele 5 luni m-am mutat de 4 ori, dintre care o mutare a fost intr-un alt oras si alta mutare, intr-o alta tara. Recunosc: m-am intrecut pe mine insami... Sa-mi fie de bine (!).

Iti urez tie, Sotie si Mama, Bunica, Nepoata ori Zgatie mica, fericire in viata personala, succes in munca si cer senin deasupra capului.

2010-03-07T23:26:00.009+02:00

DECRET

Eu, Fiodor Kuzmici, slavit fie-mi numele, Marzac suprem, multi ani sa traiesc, Secletar, Academist si Erou, Navigator si Tamplar, in grija mea neninterupta fata de popor, decretez:
Mi-am amintit ceva ce uitasem cu totul, prins cu treburile tarii.
Ziua de Opt Martie va fi si ea sarbatoare, Ziua Internationala a Femeii.
Aceasta sarbatoare nu va fi zi libera.
Adica se va merge la lucru, dar se va munci mai relaxat.
Ziua Femeii este un fel de Sarbatoare a Muierii.
In aceasta zi se va arata stima si respect tuturor femeilor, fie ele Sotii si Mame, Bunici si Nepoate, ori chiar Zgatii mici - toate trebuie respectate.
In aceasta Zi de Sarbatoare ele nu trebuie batute ori imbrancite, nu trebuie sa faca nimic din cele obisnuite, in schimb ele, Sotii si Mame, Bunici, Nepoate ori Zgatii mici, pot sa se trezeasca mai devreme dimineata, sa coaca placinte si sa faca prajituri ori alte bunatati, sa faca izba luna, sa spele podelele, sa lustruiasca lavitele, sa care apa de la fantana, sa spele hainele si lenjeria si, daca au rogojini sau presuri, trebuie sa le bata bine, ca stiu eu ca la voi in izbe e atata praf, de trebuie sa te tii de nas. Trebuie sa taie lemne, sa faca focul in baie si sa frece peste tot. Sa pregateasca o masa mai bogata, cu blinele si tot felul de gustari; sa ingramadeasca pe masa tot ce a ramas de la Anul Nou.
La intoarcerea de la munca vor fi felicitate Sotiile si Mamele, Bunicile, Nepoatele ori Zgatiile mici cu ocazia Zilei Internationale a Femeii.
Li se va spune: "Iti urez tie, Sotie si Mama, Bunica, Nepoata ori Zgatie mica, fericire in viata personala, succes in munca si cer senin deasupra capului."
Oricarei femei, fie Vecina ori altceva, i se vor adresa aceleasi cuvinte respectuoase.
Mai tarziu, beti, veseliti-va, mancati ce vreti, distrati-va, dar cu masura.

Kablukov

Tatiana Tolstaia, Zatul,Curtea Veche, Bucuresti, 2006, p. 103-104.
(trad. Luana Schidu)

Diferente de gen, gen.

2010-02-08T22:16:00.001+02:00

Ceea ce pentru o femeie poate fi o camuflare nevoita, pentru un barbat poate fi un prilej de remarci de ordin sexual.

Exemplu: ce poate face o femeie cu o esarfa? S-o poarte la gat, la blugi, la poseta, la incheietura mainii SAU sa si-o lege in jurul mijlocului si sa-i dea drumul in jos peste blugi in momentul in care ii cedeaza tamponul/absorbantul si se trezeste cu o pata rosie pe interiorul piciorului. Asta este o masura la care poate recurge o femeie in asemenea cazuri si oricare alta femeie ar intelege asta, mai ales vazand-o intrand la baie cu esarfa la gat si iesind cu ea legata peste blugi. Pentru un barbat asta e un lucru sexy, in acceptiunea barbatilor, desigur, si trebuie MUSAI sa si-i spuna femeii acest lucru intr-un mod de macho-gata-de-coit, ca si cum femeia tocmai la asta a visat toata viata ei.

LEGE Nr. 21 din 1 martie 1991 - Legea cetăţeniei române

2010-02-04T19:07:00.001+02:00

ART. 19
Cetăţenia română se dobândeşte la data depunerii jurământului de credinţă.
În termen de 3 luni de la data publicării ordinului ministrului justiţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, persoanele cărora li se acordă cetăţenia română vor depune jurământul de credinţă faţă de România.
Jurământul de credinţă se depune în şedinţă solemnă în faţa ministrului justiţiei sau a secretarului de stat delegat în acest sens şi are următorul conţinut:
"Jur să fiu devotat patriei şi poporului român, să apăr drepturile şi interesele naţionale, să respect Constituţia şi legile României."

Na!

Complexul Romania

2010-01-26T16:36:00.008+02:00

Dupa discutia telefonica de 30 min cu V., mi-am amintit de textul asta. Al meu.

Complexul România a fost unul dintre spectacolele din cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneşti din Timişoara la care îmi doream să merg, spectacol de Mihaela Michailov, în regia Alexandrei Badea, Teatrul Naţional Bucureşti.
Complexul România, deci. Aflându-mă în România de 7 ani, pe mine, ca cetăţean străin, m-a preocupat şi mă preocupă ceea ce se întâmplă aici, cu atât mai mult că este o ţară care îmi place şi unde mă simt bine, acasă. Nu ştiam nimic despre spectacol dinainte, din titlu am dedus că va fi exact ceea ce nu mă lasă în pace. Şi am văzut frumos înscenată realitatea din afara sălii de teatru…
Povestea începe în perioada comunistă şi e povestea unor oameni de rând, personajele având nume generice: Georgică, Mircică, Mama lui Georgică, Tatăl lui Georgică, Bunica lui Georgică, Mama lui Mircică, plus Securistul, care era şi el de rând, cum altfel? Eu n-am prins decât 7 ani de comunism şi acela în fosta URSS. N-a fost rău pentru mine, ce să spun, eram copil. Nici măcar pioner n-am fost! Totul a fost senin. În România am descoperit, retrospectiv, un comunism care a lăsat urme adânci, de neşters, în memoria oamenilor, generate de frică şi generatoare de complexe, după cum spune clar şi răspicat numele spectacolului.
Dat fiind faptul că scena pe care s-a jucat specatcolul a fost în mijlocul spectatorilor, un ring, am trăit (puţin) din viaţa pe care o duceau românii în perioada comunistă: întreruperea curentului, coada la pui, şnurul roşu şi albastru al pionerilor – şi cât de importante erau pentru ei!! – interogatoriul securistului, frica (iarăşi) şi umilinţa în faţa autorităţii supreme, pecereul, eliminarea persoanelor pentru glume cu “frunze sulfurice”, dar şi gândirea liberă, exprimarea opiniei, un drept interzis şi pedeapsa urâtă dacă era încălcat, vise, visări, maşini decapotabile…
Apoi, libertatea din ’89. Mircică, murind de glonţul comunist, şi la propriu, şi la figurat. Georgică, rămas încă înainte de revoluţie fără tată, care, a raportat securistul, fiind beat a intrat cu maşina într-un copac şi a murit (!), sufocat de nebunia “libertăţii” caută o viaţă mai bună în Canada, unde de câte ori spune că este din România i se spune: aaa, Ceauşescu. Aşa începe complexul România…
Şi aici mă opresc puţin. Lucrul pe care nu-l înţeleg eu, de când mă aflu în România, este următorul: DE CE OAMENII PLEACĂ DE AICI ÎN CĂUTAREA UNEI VIEŢI MAI BUNE ÎN ALTĂ PARTE, PE CÂND ALŢII GĂSESC O VIAŢĂ MAI BUNĂ VENIND AICI??? Da, mă refer la mine spunând ALŢII. România e o ţară frumoasă, nici mai bună, nici mai rea decât celelalte ţări care au trecut prin comunism şi, totuşi, oamenii pleacă. Dar nu pleacă pur şi simplu, ci o mai şi înjură, ţara, fără să întoarcă capul. Iar cei care nu se hotărăsc să plece rămân, frustraţi de două ori mai mult, şi înjură şi ei. Şi dispreţuiesc. Am tot auzit în ultimii mei ani aici multe lucruri de genul: numai în România se întâmplă porcării din astea, urăsc România, nu-mi place să trăiesc în România, vreau să plec odată din ţara asta de rahat, (de peste graniţă) nu mă mai întorc în vecii vecilor în golănia ei de ţară etc… Toate spuse de guri de români. Pe mine, venind din afară şi auzind aceste lucruri aici, m-a apucat nedumerirea: păi, cum, frate, spui aşa ceva despre ţara în care trăieşti? Şi-mi mai spui şi mie! Ce impresie îmi creezi despre propria ta ţară?? Şi care dintre noi e fraierul? Tu, că nu ştii cum să accepţi situaţia în care te afli, nu poţi să faci faţă, sau eu, că am ajuns aici şi par o deplasată că-mi place această ţară? Dacă totul pute în ţara asta, pune mână şi curăţă! Nu-ţi iei rucsacul în spate şi pleci dincolo! Şi mai şi înjuri că dincolo nu te poţi acomoda şi că aia de acolo sunt şi ei f*tuţi la cap şi nu te înţeleg!...
Da, mi s-a spus, de câteva ori, de prieteni buni, printre care şi profesori universitari, că lor le pasă de România, chiar dacă o mai şi înjură din când în când. Am zis: OK, şi ceilalţi? M-au lăsat fără răspuns. Şi ştiu că unora le pasă, dar sunt prea puţini… Că nu ai ce să faci şi cum să faci, asta mi-a demostrat spectacolul acesta. Am înţeles de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă în ţara asta. Într-adevăr, e un complex. Numit România. Foarte simplu. Şi e unul cu rădăcini adânci, trăgându-se din bunicii tinerilor de azi. Şi nu ştiu când şi unde se va termina. Şi ca stand-by: eu rămân aici, crucindu-mă încă, în timp ce Georgică îşi deschide spălătorie auto în Canada, plângâdu-l pe Mircică, care era nebun după maşini decapotabile; complexându-se.
(18 octombrie 2008)

Cand...

2010-01-16T17:49:00.002+02:00

...am intrat pe poarta sediului Uniunii Scriitorilor din Romania, am simtit impulsul de a-mi face cruce, exact cum fac cand intru in curtea unei biserici... Ce-o fi insemnand asta?...

Despre Lhasa pe mail, pe mess...

2010-01-06T00:00:00.003+02:00

Dupa ce am aflat de la o prietena foarte draga mie ca a murit Lhasa de Sela, m-am intristat mult. Am plans.

O descoperisem in mai 2008, cand eram in vizita la F. la Cluj. Dupa niste vin si muzica ascultata in seara aceea, am retinut numai anumite melodii si nu stiam cum se numea cantareata. A doua zi am trecut in revista ce ascultasem din seara si F. mi-a spus ca a fost Lhasa (de Sela). I-am cerut sa-mi faca o copie a CDului.

Canta Lhasa De cara a la pared cand am adus-o pe Mariza pentru prima data acasa, cand am infiat-o.

Si pentru ca stirea a fost socanta, a trebuit sa-i trag pe toti de maneca si sa-i intreb daca stiu/au. Dupa ce i-am dat lui N.G. un link pe mess, a urmat dialogul asta:

N.G.: e trista rau melodia asta
NG: cine- i gagica?
NG: a fost vre- o vedeta ceva?
NG: sa stii ca trebuie din pacate sa mai moara si cate- o vedeta sau cate un politician ca pidarajii* de politicieni sa ne dea si noua niste banuti pentru cercetare, pentru novatii in lupta cu bolile
NG: trist dar eficient
NG: stii fredi mercuri etc
eu: cauta pe google cu Lhasa de Sela...
a fost o buna si mare cantareata
NG: am gasit
eu: eu o ascultam din mai 2008
k
NG: nu mi s- o parut atat de tare
niste cantece depresive
eu: that's DA point.
NG: ? ?
eu: asta-i si ideea.

In loc sa ma bag in pat, am scris aceasta postare.

*pidarajii=pederastii.

Of, Caetano, of, Veloso!...

2010-01-01T17:00:00.001+02:00

Pai, na, La Multi Ani, daca-i pe-asa! :)

Cand pisica nu-i acasa!...

2009-12-18T22:13:00.004+02:00

Toti prietenii mei, din diferite orase, sunt in momentul acesta la concertul Mariei Raducanu la Timisoara, numai eu stau in biroul de la La Scena si fac programul pentru B24FUN pe saptamana viitoare... Va iubesc pe toti, si asa de departe!

PS: Si intre timp o ascult pe Maria prin telefon...

Multumesc, A.!

Fado, deci plang...

2009-12-16T23:36:00.000+02:00

N-am vazut Bucurestiul decat din taxi...

Ghinion. Sau?

2009-11-25T12:14:00.003+02:00

Se tin lanţ în ultimele 2 săptămâni. Deci haideţi să vă spun.

1. Acum 2 săptămâni am luat o viroză, uşoara ce-i drept, de la prietenii mei G. şi V., colegi de apartament. Bun, uşoara însemnând temperatură de 37 şi nas înfundat timp de o săptămână.

2. Accindent casnic. Esplic: m-am aplecat să iau gunoiul din dulapul de sub chiuvetă şi să pun o pungă nouă în loc, şi dat fiind faptul că la noi bucătăria e cam îngustă şi între chuivetă şi dulapul cu farfurii/chestii e cam un 1m distanţă, când am dat să mă ridic, am atins cu posteriorul/mijlocul uşiţa de la dulap care era NU ŞTIU EU DE CE deschisă în momentul acela... şi ce se întâmplă? Uşiţa mă-sii sare de pe ţâţâni şi caaaaaaaaaaaade peste mine atingându-mi bine tâmpla dreaptă. Rezultat: mi-a crescut pe loc, văzând cu ochii, un ditamai cucui vineţiu, care ma deranjează şi acum când dorm pe partea dreaptă.

3. A început luni, ca să mă bucure toată săptămâna probabil. Am ingurgitat la job ceea ce sigur nu trebuia, aşa că seara am ajuns acasă într-un mod miraculos de tot. Deci în cele 6 minute cât fac de la job până acasă, era să leşin de 2 ori; tot de atâtea ori am făcut popas, mai întâi pe fundaţia de beton a unui gard, apoi pe prima treaptă imediat ce am intrat în scara blocului. Când am intrat în casă, eram palidă ca moartea şi îmi ţiuia în urechi ca naiba. Concluzie? Nu tot ce arată/miroase bine e şi sănătos pentru stomac.

4. Aseara, "probabil" am uitat ceea ce mi s-a întâmplat alaltăseară... Aşa că vin eu frumos acasă de la job şi mă pun să ingurgitez nişte mâncare grasă, fraaate! Şi se pare că_castraveţii muraţi nu au avut niciun efect, plus că am mai băgat şi nişte biscu cu unt şi dulceaţă de cireşe albe, iar pe la vreo 10pm aşa am completat meniul cu un Snichers mare. Rezultat? Herpes triplu deasupra buzei superioare!! Consecinţe? Doare a naibii, iar tratamentul - un tubuleţ de unguent de 2 gr.! - m-a costat 31 de roni, cu reducere (de la Helpnet).

Las lista deschisă, că mi-e cam frică că asta nu e tot. O să completez, dacă mi se mai întâmplă ceva, I am almost sure about this...

Cu ce sunt mai rea decat Nice?

2009-11-19T15:20:00.001+02:00

Textul care urmeaza l-am scris in 19 august 2007 si l-am postat pe blogul meu de pe 360 Yahoo de atunci. Mi-am amintit de textulet si m-am gandit sa-i dau un copy/paste aici:

And these are my thoughts.

F. Nietzsche spunea ca „femeia pierde din pudoare, „din gust”, „isi pierde si cele mai feminine insticte”, intr-un cuvant (sau doua): „femeia degenereaza”. Miscarea de emancipare, care era noua pe timpul lui Nietzsche, pentru acesta era o regresiune („femeia regreseaza”).
Mai spunea ca „Exista o prostie in aceasta miscare (de emancipare, n.m.), o prostie aproape masculina, de care o femeie reusita --- care este intotdeauana o femeie desteapta --- ar trebui sa se rusineze cu toata fiinta ei.”...

Ma intreb daca feminitatea noastra are de pierdut, daca ne declaram feministe si ne comportam ca atare. Sunt la fel ca si inainte de a cunoaste mai bine ce este feminismul (ca m-am tuns scurt: e mai usor sa-l aranjez si nu semn ca sunt feminista).

Am regresat? Faptul de a fi fiinte umane pe deplin libere si cu drepturi firesti (v. Declaratia Universala a Drepturilor Omului, [DUDO] ) inseamna regresiune? Pai, parerea mea este urmatoarea: o astfel de atitudine ca a lui Nice (daca imi permiteti, licenta poetica) provine dintr-o mentalitate strict traditionala. Mentalitate de care sufera si societatea noastra, barbati si femei (Nice a murit in 1900!!!, de aici si „paradoxul” of nowadays). De asemeni, este un apanaj afisat in fata pericolului de a nu mai fi pe locul 1. Barbatii (unii) sunt constienti de puterea femeilor, de aceea se situeaza mai sus ca ele (sau incearca s-o faca), de aceea, de frica, le inchid femeilor toate usile si le tin in sertarul „inferior mie”. Dar nu prin a-i da jos de pe piedestal trebuie sa fie conceput feminismul. Si aici sunt de parere cu domnul Nice: ca exista „ o prostie aproape masculina” in miscarea feminista: prin imitarea barbatilor, desigur, parem ridicole. La ce bun sa adopti un comportament/o manifestare masculina? Doar ca sa dovedesti ca esti puternica sau la fel de puternica ca ei, barbatii (sau vrei sa fii)? Nu are rost. Ca femei avem avantajele noastre si putem fi puternice, daca ne dorim. Conditia este sa dam dovada de autenticitate. Nu in gen sau in sex, rezida aceasta, ci in noi insine, definite ca fiinte umane (inca o data: acesta este cel mai puternic argument pentru egalitatea dintre barbati si femei!).

Nice mai spune ca femeia „este transformata intr-o fiinta mai inapta de profesia ei si din urma, aceea de a naste copii zdraveni” (imi place foarte mult epitetul!!). Hai, mai frate, mai mult de jumatate din populatia acestei planete sa aiba aceeasi profesie!! Ce monotonie! Si dupa cate stim: nu la toti ne place ceea ce facem... Sou, za conclujn iz: it dependz on iu, uman. Iu hav za rait tu ciuz! Acum, serios vorbind, Simone de Beauvoir spunea in Al doilea sex ca nu exista un instinct matern (Simone nu a avut copii, as far as I know). Nu stiu ce sa spun, nu am copii. Iar daca voi avea, motherhood sigur nu ca fi unica mea profesie. Iar acel epitet de mai sus, „zdraveni”, imi creeaza impresia de primitiv... Primitiv simplu, rudimentar (despre oameni [femei?! n. m.] si manifestarile lor) salbatic; p.ext. neicivilizat, necioplit, grosolan. Adica, femeia ar fi apta doar de a naste copii... zdraveni?... Prin asta manifestandu-si primitivismul. Primitivism fata de barbati. Asta a vrut Nice? No, spre dezamagirea d-lui, nu este asa!

Mi-a atras atentia inca ceva : „[...] expunerea [femeii, n.m.] in fata barbatului, poate chiar pana la „a scrie o carte” [...]”. Intre ghilimele?? A scrie o carte, intre ghilimele?? Ai hav nou aza comentz, iksept zis uan: ?? Conclusion: primitivism in gandire (daca imi dati voie sa fiu radicala de data asta)! Daca o femeie nu stie sa scrie o carte, atunci barbatii nu stiu sa faca copii (tot radicala sunt)!

The next conclusion: la inceput am fost furioasa, apoi m-am amuzat razand nervos, apoi am devenit serioasa, dupa aceea am uitat, iar acum mi-am reamintit si iarasi sunt furioasa (Furie = Stare de extrema iritare in care se pierde stapanirea de sine; manie nestapanita; violenta.) Fiti siguri, nu este furia din The Sound and the Fury, desi, barbatii ar putea/vrea sa creada ca asa este. Si cand sunt furioasa, ascult „I Wish I Had An Angel”, Nightwish.

De ce nu postez mai des pe blog?

2009-11-19T15:17:00.002+02:00

Pentru ca in mare parte activitatea mea internautica se desfasoara pe Facebook. :P

Protofeminism sau Valul I de feminism

2009-11-13T10:47:00.000+02:00

Aseara am fost la universitate să aduc o carte profesoarei mele de feminism, Reghina Dascăl, şi penrtu că aveam timp liber berechet, am rămas la un curs de feminism pe care doamna profesoară îl ţinea pentru studenţii din anul III de la Politice.

A vorbit despre Protofeminism sau Valul I de feminism, un curs care mie mi-a scăpat nu ştiu cum în cei 2 ani şi jumătate în care am făcut şi eu feminism în facultate şi la masterat. Prin urmare, am aflat lucruri foarte importante pentru evoluţia mişcării feministe, despre începuturile ei.

Voi da câteva nume de femei importante începând cu sec. XII până în sec. XVII.

Eleanor of Aquitaine
Heloise
Hildelgard von Bingen
Sabina von Steinbach
Herade von Landsberg
Marguerite de Porete
Christine de Pizan
Aemilia Bassanio Lanyer
Rachel Speght
Sarah Fyge Egerton
Mary Ward
Mary Astell

Acestea sunt. Eu le ştiam numai pe Christine de Pizan şi Mary Astell, astfel, aseara, am învăţat lucruri noi!!

Acum 5 ani eram geniala

2009-11-11T16:17:00.004+02:00

Aseara am citit o parte din jurnalul meu din primavara 2004 (o parte insemnand cam vreo 124 de pagini de caiet A3, dictando). Frate, eram geniala! Absolut geniala in ce priveste scriitura diaristica. Dadeam dovada de profunzime. Nu ca acum nu as mai da dovada de asa ceva, dar atunci imi placea sa desfac firul in patru, sa-l pipai si sa-l gust; sa-l bag in ochi, in nas si in urechi, ca sa mai scot ceva la iveala. Desigur, ca mai dadeam cu pana in patetism, dar in schimb am gasit niste pasaje de o literatura aproape adevarata. Cine a citit jurnalul Virginiei Woolf stie despre ce vorbesc. Plus ca jurnalul ei, probabil, m-a influentat foarte mult in ce priveste insemnarile de acest gen. Desi de citit, l-am citit putin mai tarziu dupa ce am inceput acea parte a jurnalului meu.

Da, sora, eram abosult geniala! Nici nu stiam ca poate sa te copleseasca propria-ti scriitura peste ceva ani. E foarte interesant.

Scriu cum simt

2009-10-27T14:53:00.006+02:00

Nu, nu scriu o postare despre concertul lui Johnny Raducanu&Ion Caramitru, cum ne-am plimbat, adica eu cu A., cu ei prin oras si cum am ajuns la concertul lor de la Filarmonica exact de ziua mea.

Scriu despre cum oamenii inca ma iubesc, cum sunt unii in stare sa faca sa te simti like a queen, oameni care te trateaza regal, pentru ca asa se trateaza pe ei insisi. Oameni modesti, fara fitze, fara porcarii in cap si lipsiti de paranoia.

Scriu despre cum am facut pentru prima data autostopul in Romania, chiar daca numai de la Arad la Timisoara. Despre cum am pierdut niste trenuri din TM spre AR si cum am prins asa din treacat un microbus spre destinatia dorita.

Scriu despre niste pui in sos de piper verde, delicios, mancat la ora 2 noaptea, cu 2 oameni-unul-drag-si-altul-nu, dupa 150 gr de whiskey si un concert de jazz.

Scriu despre cum copilul meu de un an si 2 luni, Mariza, exact de ziua mea, a venit si s-a culcusit la mine in brate in timp ce eu stateam pe scaun - CEEA CE NU MAI FACUSE NICIODATA PANA ACUM.

Si mai scriu despre cum mi-as dori si eu sa plec sa traiesc un an pe o insula thailandeza.

What a bit on a fork!

2009-09-22T21:49:00.005+03:00

În 2005, când am citit The Female Eunuch de Germaine Greer am spicuit aceste aplelative feminine în limba engleză. Le-am notat într-un caiet, ca să le am la îndemână. După aceea m-am tot mutat Timişoara-Ucraina-Timişoara, diferite locuri prin Timişoara, mai pe scurt, când am vrut să le postez pe blogul de pe 360.yahoo, nu le-am mai găsit. Astfel, vara asta, după susţinerea disertaţiei, când teoretic am intrat în vacanţă (practic, nu), am cotrobăit prin hârţoagele mele şi ta-daaaaaaaaam! am dat de lista aceasta. Am tehnoredactat-o şi am salvat-o pe comp chiar atunci. Dar o postez abia acum aici.

Uitaţi-vă cum este numită femeia în loc de femeie. Apelativele la adresa femeilor vin din diferite zone: regnul animal, domeniul gastronomic samd.

Mi-am zis că o să fac cândva o listă în limba română. Dacă sunteţi inspiraţi, puteţi să postaţi apelativele feminine româneşti la comentarii şi facem o listă comună.

Goosfraba!

1	hag	59	snatch
2	hag-ridden	60	slit
3	termagant	61	crack
4	broad	62	tail
5	bawd	63	gash
6	hoyden	64	slot
7	wanton	65	skirt
8	baggage	66	frill
9	fright	67	a bit of fluff
10	tart	68	juicy little piece
11	harlot	69	honey
12	scold	70	sugar
13	witch	71	dish
14	chit	72	sweety-pie
15	madam	73	cherry
16	lady	74	cookie
17	dame	75	chicken
18	duchess	76	pigeon
19	wench	77	honey-pot
20	quean	78	hair-pie
21	donah	79	cake/jelly-roll
22	dell	80	doll
23	moll	81	baby
24	biddy	82	baby-doll
25	bunter	83	chick
26	scrubber	84	bird
27	drab	85	kitten
28	slut	86	lamb
29	slommack	87	cow
30	slammerkin	88	bitch
31	traipse	89	hen
32	malkin	90	shrew
33	trollop	91	goose
34	draggle-tail	92	filly
35	slattern	93	bat
36	punk	94	crow
37	fireships	95	heifer
38	brimstone	96	vixen
39	laced mutton	97	fox
40	blowens	98	fish
41	bawdy baskets	99	mutton
42	bobtail	100	skate
43	bed-fagot	101	crumpet
44	pretty horse-breaker	102	a bit on a fork
45	whore	103	cabbage
46	trull	104	greens
47	tramp	105	meat
48	scow	106	bread
49	scupper	107	kept-woman
50	slag	108	call-girl
51	bag	109	adventuress
52	douche-bag	110	woman of the world
53	toe-rag	111	woman of pleasure
54	pig	112	mistress
55	pig-meat	113	inamorata
56	dog	114	paramour
57	meat	115	courtesan
58	pussy	116	mondaine

Puţin pe jos, pe sub soare

2009-09-16T13:47:00.002+03:00

Ieşind de la CJT, am luat-o la dreapta, pe jos pâââââââână-n Piaţa Bălcescu. Cu câteva opriri, totuşi. Căştile în urechi. Muzică Ok. Foarte Ok, chiar dacă acum nu-mi amintesc ce anume.

Soare. Mult soare. Lume multă. Cu feţele luminate, aş spune.

Trec la semafoare. Trec pe sub plăcuţa unui notar public la care am fost mai acum două săptămâni. Prind cu coada ochiului „totul la pret de 10 lei”. Drepta-mprejur şi intru. Degeaba. Not my style of shopping. Ies. Şi din nou la dreapta.

Trecusem de Fornetti. Nu mai cumpăr Fornetti. Ultima dată au fost foarte naşpa. Clei. Plus că o dată am cerut cu brânză dulce şi nu aveau; am spus să-mi dea cu caise şi mi-a dat cu dolveac: NU-MI PLACE DOVLEACUL! Caut Truffi în faţă – nu-i. În reparaţii. Sau poate chiar s-a închis. Anyways. Îmi vine altă idee.

Trec pe lângă librăria Cartea de nisip. Nu intru, că dacă intru, mă ţine o jumătate de oră pe puţin, plus că nu am bani (deşi aş vrea să-mi cumpăr cartea lui Vosganian sau Moartea lentă a Lucianei B.). Trec prin Piaţa Libertăţii. Pe Alba Iulia. Din principiu nu cumpăr îngheţată de la acvariul din centru. Intru la McDonald’s. O îngheţată cu ciocolată, vă rog.

Pe jos înainte. Pod. Afiş cu spectacole de la Teatrul Naţional pe luna septembrie 2009. Semafoare. Soare. Mult soare. Sub biserica catolică din Bălcescu mă opresc şi fac o poză la turnuri.

Mă dor picioarele.

PS: Revin cu o poză diseară.

PS2: Cartea soaptelor costa 49.95 roooooooooooooooooooooooni...

Despre oameni. În felul meu

2009-09-01T16:18:00.003+03:00

Oameni şi oameni. Unii te copleşesc prin spontaneitate, alţii te omoară cu previzibiltatea lor, dar de la toţi ai câte ceva de învăţat la un moment sau altul. Sunt oameni pe care îi admiri de la prima vedere, pe alţii mai târziu, pe unii niciodată (ca să nu spun contrariul). Oamenii mă fascinează. Relaţiile interumane sunt adevărul pe care mă bazez. E adevărat că uneori nu ai pe ce (cine) te baza, dar asta e partea tristă a poveştii.

La un om te pot marca cele mai diverse lucruri mărunte, ceea ce mi se şi întâmplă, uneori.

Să simţi mirosul de ţigară proaspăt fumată din gura cuiva aplecat deasupra ta. Şi să nu fie dezgustător, ci dimpotrivă, să te apropie.

Să prinzi privirea unui om care povestindu-ţi lucruri importante din experienţa personală caută parcă să-ţi spună şi cu ochii ceea ce spune cu gura.

Să împarţi aceeaşi pernă cu un om obosit şi să-ţi odihneşti fruntea pe umărul lui.

Să vezi nişte ochi bucurându-se care au alergat în vârful degetelor să-ţi deschidă uşa.

Să vezi un om frumos numai o singură dată în viaţă.

Să ai norocul să-l vezi şi a doua oară.

Să ţi se dăruiască prietenia unui astfel de om.

Să facă foamea împreună cu tine, susţinându-te.

Să creadă sincer că vei face o nebunie şi tu chiar s-o faci.

Să râdeţi concomitent la o fază pe care o înţelegeţi/percepeţi numai voi.

Să urmăreşti cum marginile irişilor devin şi mai albastre de la lacrimi.

Să simţi căldura mâinii pe umărul tău, neaşteptat.

Să observi o privire curioasă şi prietenoasă care te urmăreşte făcându-te să te simţi bine.

Să-ţi spună HUUUUUUUUUG pe messenger.

Să-ţi dăruiască un little black dress (a la Coco Chanel).

Să reuşească să te scoată la suc şi în perioadele cele mai proaste.

Să-ţi spună pe nume şi de fiecare dată să te surprindă.

Lista ar putea continua, pentru că se pare că sunt norocoasă în ce priveşte oamenii deosebiţi. Fie ei şi doar câţiva la număr. Dar întotdeauna îi umbresc pe cei şterşi (din ăştia-s mulţi).

Baterie încărcată!

2009-08-25T22:04:00.002+03:00

Când e vorba de Fere şi Maria, e vorba de nebunii şi aventură. Numai ele două pot să mă scoată de pe orbita cotidianului şi a monotoniei. Cu ele am avut posibilitatea să fac ceea ce în mod normal nu aş face. Probabil n-aş şti cum să. Maria spune că Fere e capul a toate, cred că o să-i dau dreptate. Păi, aş fi făcut eu aşa ceva de capul meu? Să ajung la Timişoara la 7 dimineaţa şi în loc să merg la lucru, să mă întind pe şesul patului, după 3 ore de somn să merg la examen. Sau după o noapte de mers cu trenul, să ajung la Timişoara, să fac duş, şă beau o cafea, şi să încep prima zi de lucru la jobul cel nou. Sau să dorm îmbrăcată, iar apoi în aceleaşi haine să colind oraşul (nu Timişoara, evident). Sau să mănânc pui la lipie/pleşcaviţa de la fast-food-ul din colţ la ora 2 noaptea.

Ei, bine, de data asta a fost nunta lui Fere! O nuntă hippie, simplă şi frumoasă, fără fiţe, pe măsura lui Fere, de fapt. A fost prima nuntă din România la care am fost, dar vreau să spun că la nici o nuntă până acum nu s-a veselit lumea de la 12.30PM până la 3.00AM! Plus că la sfârşit s-a furat mirele! Şi eu care am vrut să văd obiceiurile româneşti de nuntă..., dar nu cu Fere, ai cărei prieteni aproape toţi cântă la chitară şi ştiu să se simtă bine, fie că dorm în cort, fie pe butucul din curtea din spate.

Şi parcă presimt aşa că ne cam aşteaptă Padişul! Auzi, Maria? Eu niciodată n-am dormit în cort, fapt care l-a făcut pe Marius să se mire şi să mă mai întrebe încă o dată acelaşi lucru (salutare pe această cale!), aşa că trebuie să recuperez/ăm!

Fere&Sava, casî di chiatrî!!!

PS: Vă mulţumesc.

PS2: I feel a little better now, (almost) ready to start writing (prietenii ştiu ce şi de ce).

Everybody wants a piece of ME!!

2009-08-13T21:18:00.005+03:00

Oameni, sunt atat de obosita si... obosita, nu mai trageti carnea de pe mine... nu mai cereti nimic de la mine, ca nu mai am de unde, ati luat tot...

Vocea aceasta ma va face sa nu-mi pese de cei dinfara, care vor bucati din mine...

Later edit: Da, am uitat sa spun ce legatura are postarea asta cu feminismul.

*Female solidarity is the power.* Va prindeti voi.

Raport propriu şi personal

2009-08-11T13:20:00.005+03:00

De la susţinerea tezei încoace am fost într-o stare de nedescris, de nedesenat şi denecântat. Obosită. Absentă. Numb. Ultima cred că a fost şi de la căldură. Şi eu care credeam că viaţa îşi va reveni la normal după marea susţinere – mă înşelam amarnic. Când ţi se termină grijile, apar altele, nou-nouţe, au ele grijă (!) cumva să nu te lase să respiri... Am încercat să fac faţă. Aşa că ultimele mele 3-4 săptămâni au arătat în felul acesta:

Ieşiri în oraş: 2
Ieşiri cu Mariza la plimbare: 2
Cărţi:
- terminat de citit Camera lui Jacob de Virginia Woolf (începută în 2006)
- reluat lectura unui roman SF, Wild Enery. Lana, în limba ucraineană (început în 2007)
- început să recitesc Doamna Dalloway (citit 80şicevapagini, abandonat)
- citit 40 de pagini din memoriul despre compozitorul Volodimir Ivasiuk scris de tatăl acestuia, Mihail Ivasiuk (în limba ucraineană, intenţionez să termin cartea)
- primit pe mail Nebulon de (la) Ruxandra Cesereanu (urmează să încep lectura săptămâna viitoare)
Bloguri: citit ca de obicei. Descoperit Blogul unui mic porc, hehe!
Muzică:
- ascultat foarte multă muzică evreiască, în special The Barry Sisters. Nu pot să-mi explic de ce.
- V. mi-a adus din Serbia Goran Bregovic’s Karmen. Serbian music – my old passion! Hvala!
Lucruri utile făcute prin casă: 0
Certuri: 3. 2 nu din iniţiativa mea. Pardon, 4. Şi cu fratele pe mess.
Gânduri pozitive: 0.9
Ştrand: 0
Dinţi:
- 1 bucată molar de minte extras
- 1 bucată plombă căzută
- dureri de dinţi care nu au nicio legătură cu cele menţionate mai sus
Nervi: sacul plin
Somn: prost. Prea puţin sau prea mult.
Vacanţă: 0
Messenger: 2. Ore. Pe zi.
Idei geniale: să-mi bag piciorul în job şi să plec în Bora Bora
Mâncare: multe dulciuri. Foarte multe dulciuri
Alcool: 1 bucată sticlă vin roşu
Filme:
- Requiem for a Dream
- Amelie (văzut jumătate, abandonat)
- Lady Peasant (Puşkin)
- O noapte de mai (Gogol)
- Numb
- Anna Karenina (văzut jumătate, abandonat)
- 17 Moments of Spring (Soviet serial ab. WWII, văzut 3 episoade so far)
- Friends (căteva episoade)
- Alf (câteva episoade)
Emisiuni de umor în limba rusă pe youtube: aprox. 112
Job: 5 zile pe săptămână, câte 8 ore pe zi.

Acestea fiind spuse, adaug doar ceva. De acum încolo, pentru orice postare, care, aparent, nu are legătură directă cu feminismul, o să dau o explicaţie cum că de fapt postarea respectivă ARE legătură cu feminismul. Încep acum.

*Virginia Woolf a fost prima feministă pe care am citit-o.* Punct.

De ici, de colo. Sau Kukurun Sus

2009-07-28T14:39:00.004+03:00

A venit vara şi la mine, dar degeaba. Vacanţă – ioc! Distracţie – dacă vor fi bani, Ok, dacă nu – ioc! Am impresia că am intrat într-un tunel de sticlă: văd ce se întâmplă afară, dar nu pot să fac nimic să particip şi eu. Trist, nu?

Şi în genere, cu stângul am început vara asta, aşa pe la jumătate. După ce am scăpat de teză, am mers direct la spital pentru extracţie de molar inclus 48, măsea de minte, pentru cei care nu ştiu, pe partea dreaptă jos. Tres bien, nu-i mare treabă, am mai trecut prin asta luna trecută, deci a fost bine şi de data asta. Numai că acum am pierdut festivalul IRAF. Plus nush ce concerte in Piaţa Unirii în weekendul acesta. Plus ceva ieşiri cu prietenii, potenţiale so to say. Am ieşit abia ieri cu profesoara de American Literature şi ex-colegele de grupă, chiar dacă aveam botu’ umflat. Toate bune şi frumoase, am zis. Azi am făcut nişte calcule, nişte planuri, şi am ajuns la concluzia că NU pot să merg acasă în UA vara asta. Vorbind cu mama la telefon, îi spun să vină la TM la mine, ea sau tata. Răspuns: prin noiembrie, cam aşa, până atunci nu putem nicicum. Răspuns la răspuns: păi, dacă nu veniţi voi acum, până la Paştele viitor – PA!

Şi-n genere, m-am trezit azi într-o lume Kukurun Sus, vorba lui Radu Pavel Gheo. Îmi deschid dimineaţa compul, nu avea conexiune la internet. Wtf? Bag, scot (*cough*cough*) cabluri în/din router şi modem, până reuşesc să mă conectez. Deschid mailul şi văd că am un mesaj pe nush ce message board cum că persoana X din SUA nu a primit mailul meu cu nişte poze făcute in UA şi că i-ar plăcea foarte mult să le aibă. Îi retrimit mailul. Se face ora 9 şi îmi zic că trebuie să merg la lucru, totuşi. Ajunsă la birou, descopăr că nu-mi merge tastatura O_o. Iau tastatura de la alt comp, o conectez la al meu - nu merge. Shut down. Power on – nu merge. Restart – nu merge. Geeeeez, m-am mutat la alt comp, în alt birou. Cam Kukurun Sus, nu?

Ieri phoenul meu mi-a făcut o surpriză – a ars. Săptămâna trecută mi s-a rupt placa, aşa, în două. Acum 3 săptămâni – furtunul de la duş. What else cute is going to happen to me?

Kukurun Sus, ori nu-Kukurun Sus, dar sunt cam obosită şi sictirită azi. Plus că n-am visat nimic. În schimb, noaptea trecută am visat ceva mişto. Adică, eu i-aş spune sechele, dar, nah. Se făcea că trebuia să-mi prezint teza de masterat (am zis io sechele!), dar nu aşa simplu, ci ca pe o piesă de teatru. În vis îmi zic: care-n pana mea prezentare?? Am prezentat-o sâmbăta trecută, wtf? Şi totuşi vine rândul meu. F*ck, eu nu m-am pregătit! Hai, că o să spun ce-mi vine la gură, iar dacă sunt singură, va fi un monolog, uite aşa, un spectacol-monolog. Urc pe scenă şi spun: Oh, woman, don’t be pathetic, nobody will caress your tired spine! O_o Aici m-am trezit, pentru că Mariza galopa pe pat pe lângă mine, pe mine. De zeci de ori am visat că scriam, ori citeam poezie, şi în vis totul suna frumos, dar nu ţineam minte nimic când mă trezeam. Şi acum e pentru prima dată când am ţinut minte versurile din vis. Dar cum spune mama: prostul doarme, prostii visează (tradus mot-a-mot din ucraineană).

Sper că VIRGULĂ conţinutul acestei postări îşi justifică titlul.

Totuşi muzica nu mă dezamăgeşte niciodată.

Bora Bora!

2009-07-26T13:55:00.003+03:00

Uite ce o să vă spun eu. Nu visez la nimic altceva acum decât o insulă like Bora Bora, apă limpede şi nisip! Eu care sunt un om al muntelui, în ultimii ani am făcut o pasiune pentru plajele exotice. Nu pot să redau în cuvinte cât de mult aş vrea să fiu ACUM undeva acolo... Dar, nah, stau în casă cu obrazul umflat de la extracţia de molar de minte de acum două zile... Palidă ca doamna cu coasă... Ce n-am voie măcar să visez la Bora Bora? Las că o să cresc eu mare şi mă mut pe mama ei de insulă! Sau mai uşor e să ajungi în Rai?

Şi se pare că toţi prietenii mei au şters-o pe Bora Bora, pentru că nu mai dau niciun semn de viaţă.

Bine aţi venit pe Blogul unei feministe!

2009-07-19T11:18:00.003+03:00

O să revin cu o descriere a acestui blog mai târziu, iar astăzi vreau să vorbesc puţin despre acltceva.

Ieri mi-am susţinut teza de disertaţie. Totul a fost bine, foarte bine. Cred că a fost pentru prima dată când nu am avut emoţii J. În sfârşit a venit vara şi la mine!!

Vreau să le mulţumesc tuturor celor care vineri seară mi-au trimis sms-uri şi mi-au lăsat offline-uri dorindu-mi succes şi baftă! Şi mai vreau să-i mulţumesc domnişoarei profesoare Cristina Chevereşan care m-a ajutat cu materiale critice pe Zora Neale Hurston şi Alice Walker. Şi nu în ultimul rând, vreau să-i mulţumesc doamnei profesoare Reghina Dascăl, pentru că mi-a fost aproape într-un moment dificil şi m-a încurajat să continui cu teza, să n-o las pe anul viitor, cum aş fi vrut eu să fac.

Acestea fiind spuse, adaug: nothing tastes better than freedom!!!

UNDER CONSTRUCTION!

2009-07-09T13:20:00.001+03:00

Reveniti!